8.3. Naşterea din nou a lumii

O, poporul Meu, mare mângâiere aflu Eu în durerea Mea cea de la om când pot să-ți spun ție durerea Mea ca să fie ea scrisă pe pământ și să plângă ea din cer și până pe pământ și să Mă audă omul cumva! Plânsul Meu este vindecător peste om, numai să-l ia omul și să-l pună pe rana pe care diavolul i-o face, căci diavolul este potrivnic când îi dă omului bucuriile lui mincinoase și pline de curse pentru sufletul omului. Duhul Meu însă va sufla tot mereu peste pământ și peste om și tainic va lucra cuvântul Meu peste om și va sta mereu față în față cu duhul cel potrivnic și-i va slăbi puterea și se va da bătut și el și omul, căci petrecerea Mea pe pământ acum două mii de ani, prin care am lucrat atâta cer pe pământ, și petrecerea Mea cea de acum cu atât cuvânt de viață dătător peste om, vor lucra acestea din două părți și nu va mai rămâne puterea diavolului, și va fi cerul cel nou și pământul cel nou, așa cum este proorocia aceasta, și voiesc s-o creadă mulți și să se facă mulți oșteni acestei înnoiri și să-i curăț Eu pe ei de urmele duhului rău și să-i așez în pocăință și în duh de umilință și de înviere, căci dorul Meu nu stă din arsura lui și-Mi dă de mers și de lucrat peste împotrivirea care Mi se așează mereu în cale de la duhul pizmaș pe Dumnezeu, și va fi apoi împărăția Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt, căci ea este cea binecuvântată și este ea peste mulți, și va rămâne numai ea peste tot între cer și pământ, căci Eu de aceea am venit acum două mii de ani și de aceea sunt și acum cuvânt de naștere din nou a lumii, cuvânt de împlinit, și-Mi voi afla odihna dorului Meu cel sfânt și mare, prin care plâng de șapte mii de ani în cer și pe pământ.

O, popor al cuvântului Meu, vin în mijlocul tău, fiule, vin cuvânt, așa cum intram la ucenicii Mei cei de acum două mii de ani și le grăiam lor după învierea Mea. Grăiesc cu tine pe cale, așa cum am grăit cu cei ce Mă doreau pe drumul lor spre Emaus. Mă adeveresc ție Dumnezeu mare și înviat, așa cum M-am arătat lui Toma și l-am încredințat că Eu sunt. O, ferice tuturor celor ce au crezut și cred mărturisirea cea de atunci pentru Mine a ucenicilor Mei, aleși Mie de Tatăl ca să fie martori venirii Mele de atunci și s-o vestească pe ea până la margini, împreună cu praznicul Învierii Mele în ziua întâi a săptămânii, ziua duminicii! O, așa te am și pe tine martor acum pentru venirea Mea iarăși pe pământ de la Tatăl trimis, iar tu mărturisești și împarți cuvântul gurii Mele, și fericiți sunt și aleși de Tatăl sunt cei ce cred pe Dumnezeu Cel împărțit de tine lor când El vine și Se vestește în lung și în lat cu venirea Lui cea de după șapte mii de ani de la facerea lumii, și vine ca să facă iar lumea, vine, și nașterea din nou a lumii o lucrează El acum, cer nou și pământ nou așează El prin facerea Lui cea de acum, cu cuvântul gurii Lui lucrând.

O, pace ție, popor mărturisitor al venirii Mele a doua oară de la Tatăl cuvânt pe pământ! Cu cuvântul a făcut Domnul cerul și pământul la început și tot cu cuvântul lucrează El taina cea de cer nou și de pământ nou și de Ierusalim nou pentru această taină. Iubire mare să ai, popor iubit de Dumnezeu, căci Domnul ți-a descoperit ție tot lucrul Său pentru nașterea cea din nou a lumii, iar tu, cel născut de sus prin acest cuvânt al gurii Mele, ajută-Mi lucrul Meu cel dat Mie de la Tatăl și stai de-a dreapta Mea până ce vom birui pe cel din urmă vrăjmaș, și apoi va fi cerul cel nou și pământul cel nou și poporul Meu cel mărturisitor, prin care Eu voi împărți marea bucurie pentru toți sfinții care Mi-au așteptat întreaga biruință a Mea. Amin.

Pace ție, popor hrănit din cer! Te-au privit sfinții și părinții și te-au iubit cu dor în ziua aceasta de sărbătoare cu sfinți la masa Mea cu tine. Avem de cuvântat peste întuneric, tată. Să pot Eu sta lumină în lume prin statul Meu cu tine, și totul se va lucra prin cuvânt, și se va înnoi fața lumii, căci scris este să fac această lucrare și s-o las văzută apoi, spre bucuria celor ce Mă așteaptă să vin cu cerul cel nou și cu pământul cel nou pe pământ, precum este scris.

Eu, Domnul, voi face să crească frumosul raiului pe pământ apoi, și voi da acest frumos celor frumoși, celor ce se lasă făcuți acum după chipul și asemănarea Mea, căci Eu pentru aceasta vin acum pe pământ cuvânt și cu cuvântul lucrez facerea cea nouă, căci vin cu facerea cea de sus a tot și a toate, vin, că este scris să vin și să lucrez lucrul cel nou, care va rămâne înaintea Mea spre mângâierea Mea și să-l înmuguresc și să-l înfloresc apoi, căci omul va fi răscumpărat prin multul Meu pogorământ după el acum. Amin.

Mi-e dor de începutul Meu cu omul când Eu l-am zidit ca să-Mi fac în el odihna Mea, loc în care să Se poată odihni Dumnezeu, numai că omul cel zidit de Dumnezeu și-a luat apoi el loc în el ca să împărățească el în el și peste toate între cer și pământ ca un dumnezeu și nu ca o lucrare a omului pentru Dumnezeu, și Mi-a răsturnat el atunci statul Meu în el și nu este omul altfel de atunci și până azi. Eu însă, pentru că sunt Făcătorul a tot și a toate, am grijă mare să aduc, cumva, la înfățișarea cea dintâi lucrarea facerii, și lucrez cu grijă mare, de șapte mii de ani lucrez cu grijă aprinsă și aștept clipa să cuvintez cuvânt proaspăt pentru arătarea celor nou lucrate și să spun: «Iată, noi le facem pe toate!», și să fie iarăși frumos și sfânt totul ca și la început, când am zidit lumea.

O, pace ție, măi poporul Meu! Învață-te să-Mi spui și tu Mie așa, ca să avem unul de la altul odihnă și mângâiere, tată, până ce vor trece durerile toate, până ce va putea numai Dumnezeu pe pământ cu pacea Sa cerească și cu binele împărăției Lui peste om, cu cer nou și cu pământ nou, și pe care Eu, Domnul, te-am învățat să le lucrezi înaintea Mea împreună cu Mine, căci sfinții așteaptă de două mii de ani să vină această făgăduință și să cuprindă tot, și trebuie să se lepede de sine omul și să se gătească de sărbătoarea aceasta, și am de cuvântat peste om ca să-i cârmuiesc pașii spre voia Mea peste el și să-l călăuzesc pe el spre binele lui, căci voia lui dă să-l despartă de Mine pe om, iar odată cu binele Meu cel pentru credincioșii Mei cei ascultători, vine pe pământ și partea pentru cei necredincioși, dar Eu, Domnul, o iau înainte și chem omul sub mantia Mea și suflu peste el duh dătător de viață ca să guste și să vadă și să-și vină în fire omul, căci Eu am venit cu înnoirea a toate, precum este scris, și pentru om le fac pe toate, fiindcă în om trebuie să-Mi am Eu odihna Mea.

Când s-au împlinit opt zile de la nașterea Mea pe pământ am fost dus pentru tăierea împrejur cea după trup și am primit numele Iisus, nume rostit peste Mine de mama Mea Fecioară, după cum am fost numit de înger înaintea ei mai înainte să Mă zămislesc în pântecele ei. Mă așez în carte cu praznic de cuvânt, și cuvântul Meu este iubit numai de cei ce cresc prin el după ce s-a zămislit în ei nașterea cea de sus prin cuvântul Meu, nașterea din nou, minune prin credință zămislită în omul cel dinăuntru și dovedită prin credință și văzută apoi ca faptă în omul cel din afară, care se mărturisește pe sine mărturisind pe Domnul în el și cu el, și mare este taina nașterii din nou a omului, taină care nu mai moare în om dacă ea se zămislește în om.

Cuvântul Meu aduce naștere din nou peste om pe pământ, căci trebuie să se nască din nou omul, iar Eu fac glasul Meu să se audă din cer pe pământ și să se așeze în cartea sa cea de azi și să ia omul din ea și să învețe nașterea din nou, căci am de împlinit această Scriptură peste om pe pământ.

Și acum Te rog și eu, varsă mânia Ta peste muntele de necredință a oamenilor și dă-le lor prilejul să Te primească prin acest cuvânt de facere a omului la sfârșit de timp! Fă cale cu mărire mersului Tău cu poporul cuvântului Tău și arată-le oamenilor și slujitorilor de peste ei că Tu zidești o cetate din pietre vii, un popor de fii credincioși, prin care voiești să înviezi lumea și să faci cer nou și pământ nou, ca să rămână acestea după ce mânia va trece! O, câți sfinți s-au făcut pentru Tine dintre cei mult păcătoși! Așa să faci și acum prin harul Tău cel lucrător al cuvântului Tău de azi și să-i chemi pe mulți la viață, Doamne, că arde pământul, și lumea nu vede și nu știe să se uite și să vadă suferința pământului și suspinul lui și al celor ce strigă din pântecele acesta așteptând salvarea lor.

O, auzi-mă, Doamne, pentru cei necredincioși și dă-le putere să creadă și să Te cunoască în acest cuvânt și în venirea Ta cu sfinții Tăi acum! Fă împărații să se plece și să se facă săraci de slava lor, iar pe cei săraci fă-i să se îmbogățească de slava Ta de azi, și așează-Te Tu cu taina Ta pe pământ, taină la care lucrezi atât de tainic acum: cerul cel nou și pământul cel nou, o, Doamne, dar fă să fie multă credință pe pământ pentru această cerească taină, care așteaptă de șapte mii de ani la hotar ca să se așeze pe pământ, și după care toți sfinții Tăi așteaptă tânjind și trudind și așteaptă arzând de dor, arzând, o, Doamne! Amin.

— O, aceasta lucrez Eu, și taină mare este poporul cuvântului Meu cel de azi în mijlocul neamului român. Fiți liniștiți, o, sfinți iubiți ai cămării Mele de nuntă! Curând, curând ne așezăm pe pământ cu taina cerului cel nou și a pământului cel nou, căci Eu, Domnul, la această împlinire lucrez cu voi din cer, și cu poporul Meu de pe pământ, și Mă așteaptă și Tatăl să sfârșesc și să împlinesc. Amin.

O, fiți liniștiți, tată, căci acum este acum, că lucrarea Mea de cuvânt se slăvește peste voi și peste pământ și naște fii pentru Dumnezeu și pentru viață sfântă înaintea Sa, și acestea sunt minuni mai mari decât oricare altele, tată, și vreau să-Mi fac din români un popor mare de sfinți cu viața, sfinți cu iubirea, sfinți cu credința și cu fapta, și prin care Eu să pot. Uitați-vă în timp, uitați-vă înapoi, că Eu, Domnul, numai prin așa slujitori am putut și am lucrat. Credința în cuvântul Meu cel rostit, aceasta trebuie să am în omul slujitor, și lucrez Eu apoi prin el ca și prin Moise și-Mi fac cale cu mărire peste pământ pentru duhul mărturisirii, duh care cheamă omul de la păcat la sfințenie și-i dă putere să se nască din nou prin cuvântul Meu cel de sus, și care vine până la urechea omului și o curăță pe ea și sfințește tot trupul apoi, și așa poate Domnul prin sămânța Sa semănată peste pământ cu duhul iubirii, Duhul lui Dumnezeu.

Eu, mamă, aștept să pot prin cei ce Mă poartă să aduc împlinirea Scripturilor celor de apoi: cerul cel nou și pământul cel nou, mamă, și am pus la însămânțat aceasta pentru cei credincioși, care așteaptă făgăduința lui Dumnezeu, mamă. Toată lumea arde ca un cuptor, dar cei credincioși Mie nu ard în ea, mamă, ci stau cu Mine și ard în Mine, și focul Meu din ei Eu îl iau și-l arunc pe pământ ca să ardă în el lumea, mamă, lumea care arde în focul ei, luând foc din foc fiii lumii. Eu însă întocmesc alt foc și dau cu el foc răului de pe pământ ca să-l stârpesc dintre oameni, și fac aceasta cu poporul cuvântului Meu, mamă, și se va afla de la margini la margini că Eu, Domnul, am fost acest cuvânt în mijlocul neamului român și că Mă port cu el spre biruința cea mare, mamă. Amin.

Oamenii nu vor să fie decât oameni și atât. Femeia nu vrea să fie decât femeie și atât. Eu însă voiesc să fiu ca Tatăl, și sunt, și așa lucrez, și iată, Îi fac Tatălui popor îndumnezeit prin har, căci lucrarea Mea cea de la El este să-l îndumnezeiesc pe om și să fac fii de Dumnezeu între oameni, ca să aibă Domnul copii de-ai Săi pe pământ, să aibă rod Dumnezeu Făcătorul și să nu-I tot strice omul cerul și pământul, ci să le înnoiască pe ele Dumnezeu și să fie cer nou și pământ nou apoi, căci omul s-a stricat așa cum se strică o mâncare, și apoi ea miroase urât și face muște și face viermi și se desface apoi în pământ, de unde și-a avut trupul ei.

O, s-au scurs vremile toate și a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi și voiesc să-Mi culeg un popor și să-l ocrotesc de vremea judecății, căci judecata suflă cu putere peste tot, și Domnul este cu lopata în mână și Își curăță aria și Își adună grâul în jitniță, iar pleava în foc, căci așa este scris despre vremea judecății și a botezului cu Duhul Sfânt și cu foc peste oameni, și nu știe omul gustul cel dulce și plin de viață veșnică al Duhului Sfânt, Care spală omul de păcat și îl face înger, dacă poate să se umilească și să creadă, căci tot cel care se umilește are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se poate umili primește botezul cel cu foc, care este usturător peste om.

O, e vremea să lucreze cu duh de multă unire în rugăciune poporul Meu, cu cerere îndurerată la Tatăl, căci el este unealta Mea din zilele acestea, iar duhul pierzător al acestui veac își ascute colții și scoate coarne proaspete și capete multe unul după altul ca să-și mai încerce puterea și punerea la cale pentru nimicirea lui Dumnezeu de pe pământ, dar Eu, Domnul, am pus la însămânțat și la udat și la plivit și la îngrijit și la crescut țarină nouă, rodul împărăției celei noi, nașterea din nou a lumii, și Eu sunt Cel ce fac să crească acest aluat, și lucrez odată cu ticluirea cea ascunsă a omului întunericului, care zice că stăpânește lumea cu lucrarea sa, dar Eu, și nu el, o, nu el va fi biruitor, căci este scris în Scripturi să biruiască Mielul lui Dumnezeu pe balaurul cel cu șapte capete, și cu El împreună să biruiască și cei credincioși Lui, care-și spală veșmântul și care prin sângele Mielului biruiesc împreună cu Mielul, și au pe ei pecetea Viului Dumnezeu, și diavolul se tânguiește și se va tângui atunci, precum se tânguiește și acum și nu știe ce să mai facă pentru ca să nu piardă biruința, și nu mai doarme și măsoară mereu, că mereu, mereu i se strică socotelile, și iar și iar se socotește apoi. Eu însă nu mai socotesc, și pregătesc în cer și pe pământ stârpirea lui, căci Îmi stă în cale.

Cartea Mea cea de azi se întocmește pe pământ din cuvântul Meu cel din zilele acestea, și rând pe rând cuvântul Meu se așează în ea și o împlinește pe ea atât cât fi-va ea să se împlinească prin cuvântul Meu, care se strânge în ea, că este scris că cerul se va face sul, iar pământul și tot ce e pe el va intra la curățat în foc, dar cuvântul Meu va rămâne și va face el cerul cel nou și pământul cel nou, după cum este proorocia pentru această facere în cartea Mea cea de până la întruparea Mea, și apoi în cartea Mea cea de după aceea, și, iarăși, în cartea ucenicilor Mei, a trimișilor Mei în urma Mea peste neamuri cu vestea că a venit împărăția cerurilor pe pământ, și aceasta spuneau ei acum două mii de ani.