8.3. Naşterea din nou a lumii

În duhul sărbătorii de azi pun masă de cuvânt ceresc în cetatea cuvântului Meu din mijlocul neamului român, ales de Tatăl Meu acest pământ încă de la facerea lumii să-Mi fie adăpost de întoarcere spre oameni pe calea cuvântului rostit de deasupra ca în toate vremurile când Eu, Domnul, am cuvântat peste pământ și am lucrat după cuvânt rostit, căci la început am cuvântat și am făcut cerul și pământul și toate, toate ale zilelor facerii și am stat pe pământ și am luat cu mâna din el și am zidit pe om, și iarăși, acum două mii de ani am stat iar pe pământ și Mi-am purtat crucea Mea cea grea și am căzut sub greutatea ei și M-am lăsat biruit prin cruce ca să pot apoi să Mă scol dintre morți și să biruiesc moartea și să-l scot de sub ea pe omul care s-a vândut ei prin neascultare și s-a dat diavolului, dar Eu am venit să-l iau pe umeri și să-l duc la Tatăl și să-I spun Tatălui că M-am dat pe cruce pentru iertarea omului căzut din rai, și iată, dragostea Mea Mă întoarce iarăși pentru a treia oară pe pământ cu lucrarea înnoirii lumii, scrisă în Scripturi această lucrare să se împlinească, și numai din Scripturi iau și lucrez ce a mai rămas din ele, ca să Mă descopăr apoi cu împărăția Mea între oameni, și pe care tainic o întocmesc cu cei care-Mi sunt aproape credincioși și supuși mersului Meu de azi, iar crucea Mea de azi e tot mai grea, tot mai dureroasă, o, că nu este ascultare de cuvântul Meu din partea celor ce se apropie și n-au supunere cum am Eu înaintea Tatălui, o, și-Mi fac răni, și-Mi fac rușine pe fața Mea lovită și pătată de neascultarea lor cea fără de umilință, și pentru care ei se scutură cum că și alții fac, și mare și tot mai mare Îmi este jalea și mersul cu jale, căci crucea n-o iubesc cei ce-și aleg să rămână în voile lor față în față cu strigarea Mea după om.

Deschidem cartea cuvântului Meu și ne așezăm în ea cu ziua a doua de praznic de Rusalii, fiilor veghetori pentru venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi. Voi sunteți martorii Mei de la sfârșit de timp, că Mi-am făcut prin voi cărare ca să vin iarăși și să fac iarăși facere nouă, căci este scrisă în Scripturi lucrarea Mea cu voi, înnoirea lumii, nașterea din nou, când toate trec prin fața scaunului Meu de domnie pentru înnoirea lor, începând cu omul, căci Eu pentru om le-am zidit pe toate, și prin cuvânt le-am zidit, și numai apoi l-am zidit pe om, după ce Tatăl și Fiul și Sfântul Duh au făcut sfat ca să-i dea omului trup și suflet și duh de viață și să-l așeze împărat și să-i supună lui toate, o, și ce durere M-a lovit când el, omul, s-a ridicat deasupra Mea ca să fie mai mare, ca să nu fie Domnul mai întâi. Eu însă eram Cuvântul Tatălui, Fiul Tatălui Dumnezeu, și M-am așezat numaidecât la veghe asupra vrăjmașului, a duhului rău care s-a apropiat de om și i-a stricat frumusețea și l-a scos de sub ascultarea de Dumnezeu Făcătorul și sunt șapte mii de ani de atunci, de când pe om îl stăpânește păcatul, o, fiilor.

O, fiilor, lucrați ca și cei din cer când vă întâlniți în numele Meu, și mai ales rumegați cuvântul Meu ca să-l înțelegeți și ca să vă puteți așeza întru el tot mai întreg, că iată ce avem de lucrat! Cer nou și pământ nou așez cu voi, fiilor. Taina și lucrarea Noului Ierusalim desăvârșesc peste voi, că este scris să se desăvârșească pe pământ această Scriptură.

Vine înnoirea lumii, vine, căci lumea a uitat de tot de Dumnezeu și petrece pe pământ în tot felul de gusturi și de plăceri pieritoare din pricina necunoașterii și a neînțelepciunii, și iată, toți oamenii, toți rătăcesc, și nimeni nu știe încotro merge.

Grăiesc popoarelor de pe pământ și le spun iar și iar Eu Însumi: Hristos a înviat! Eu nu pot să lucrez după placul omului, căci omul nu Mă are de Dumnezeu al său. Vine însă cu pași grăbiți, vine înnoirea lumii precum este scris, vine cerul cel nou și vine pământul cel nou, vine raiul și se așează pe pământ pentru viață de rai peste oameni.

Ce înseamnă viață de rai? Înseamnă să mănânce omul ce i-am dat în rai ca hrană a sa, și înseamnă să asculte de Dumnezeu și de legile vieții și să părăsească moartea și faptele ei și să-și poarte pașii după cuvântul Meu, așa cum în zilele acestea am făcut Eu așezare de rai peste poporul cuvântului Meu cu care-Mi port venirea și mărturisirea și vestirea și lucrarea Mea cu el peste pământ, și mai ales masă de Paști nou în mijlocul lui, Mielul Tatălui pe masă spre hrană poporului Meu.

Și să auzi tu aceasta ce spun Eu despre tine, țara Mea de azi, că iată, de șaptezeci de ani grăiesc și scriu cuvântul Meu pe vatra neamului român și ies acum deasupra și Mă dau de veste peste pământ cu lucrul Meu cel de la Tatăl dat să-l lucrez, că am de împlinit Scripturile de cer nou și de pământ nou, o, și Mi-am pregătit o cetate și un popor mititel ca să am unde trage, și de unde cuvânta peste pământ, și ca să păstoresc neamul creștin, ba și pe cel păgân de peste tot pământul, și apoi să-i hărăzesc pe creștini cu biruința asupra omului antichrist, care scurmă mai mult ca oricând când își vede tot mai limpede capătul cel rău al lucrărilor lui împotriva lui Dumnezeu și a fiilor lui Dumnezeu de pe pământ, neam hărăzit cu numele Meu după datina cea de două mii de ani lucrătoare a împărăției Mele în om, a statului Meu la masă cu neamul creștinesc pe pământ, o, și ce frumos este pe pământ acolo unde Eu, Domnul, petrec cu tainele împărăției cerurilor între cei ce Mă mărturisesc de Dumnezeu al lor, de Păstor și Mântuitor al lor, prin credință și prin faptele credinței. Dar ce urât este peste tot pământul pe unde Eu, Domnul, n-am fost dorit și primit ca Păstor, și acolo lucrează antichrist și servii lui împotriva Mea și a împărăției Mele pe pământ cu oamenii! Dar iată, a venit vremea Mea, a Domnului Iisus Hristos pe pământ cuvânt, iar suflarea gurii Mele îl topește pe antichrist, precum este scris, ca apoi să se așeze cerul pe pământ cu toate podoabele împărăției lui Dumnezeu cu oamenii, Domnul și neamul creștinesc, care Mă mărturisește de două mii de ani prin sfinții creștini prin care Mi-am scris istoria și Mi-am zidit biserica, statul Meu cu omul, și iată, am moștenire pe pământ și vin s-o întăresc, s-o îngrijesc, s-o slujesc și să Mă slăvesc în ea, precum este scris în Scripturi despre cei fericiți și plini de rod sfânt, dar și despre cei necredincioși, care ca praful spulberat de vânt vor fi, căci aceștia nu sunt pe potriva drepților Mei, nu sunt cu Dumnezeu și de partea Sa, și sunt potrivnici, așa este scris.

O, fiilor, se lucrează daruri cerești și se așează ele spre descoperirea lor. Se lucrează cer nou și pământ nou, căci pământul trebuie înnoit din temelii și scos din mlaștina păcatelor de pe el, căci omul, săracul și pierdutul de la Dumnezeu, împodobește pământul cu spini și ciulini, cu păcate fel de fel, după cum se nasc păcatele în vremea aceasta fără Dumnezeu, fără frică de Dumnezeu în oameni, și de aceea dau ei ființă atâtor păcate, pe care nu le mai poate omul uita și nu mai poate scăpa de ele, și iată, trebuie să grăbim arătarea cea nouă, fața nouă a lumii, înnoirea, fiilor, cerul cel nou și pământul cel nou, la care Eu lucrez cu voi, căci se scufundă pământul pic cu pic și se apasă pe el cu păcate grele și multe și se pierde omul în păcate, și nu mai are în față nicio cale să facă alegerea, și nu mai are nicio putere împotriva acestui tăvălug nimicitor de Dumnezeu în om și în jurul lui, căci pământul poartă pe el turnări diavolești, vrăji de tot soiul, căci din trei oameni, măcar unul din ei lucrează și toarnă vrăji din loc în loc, din invidia din om pentru nepropășirea lui și din dorul de plăceri și de păcate, cu care toți oamenii se hrănesc din plin și-și uită de răspunsul pe care va avea să-l dea față în față cu Dumnezeu, cu Cel ce a zidit omul.

O, fiilor, o, fiilor, trebuie să-Mi pun la adăpost ceea ce este al Meu. Trebuie să am un popor al Meu și să-l cunosc al Meu și să-l pun deoparte de duhul lui satana și să-l cunoască toți cei de pe pământ, ca să înțeleagă toți că Eu, Domnul, am întins mâna pentru salvare, pentru înnoire, pentru milă de toți cei de pe pământ, și că nu Mi s-a deschis ca să-i trag de-a dreapta Mea pe cât mai mulți și să-i scap de cursele întinse și turnate pe cale pentru rătăcirea minții omului, o, că mulți au fapte vrednice de plată cerească, dar dacă nu deschid Domnului când bate ca să fie cunoscut și mărturisit Domnul, o, cum să fac cu cei care nu dau să Mă cunoască și să poată da pentru Mine mărturie în fața celor străini de Dumnezeu pe pământ?

Deschideți Domnului, voi, cei ce stați de strajă pentru venirea Mea cuvânt peste pământ în vremea aceasta de întuneric! Vin să fac lumină, să scot la lumină voia lui Dumnezeu, căci Eu sunt lumina lumii, fiilor din cetatea cuvântului Meu. Mi-am făcut în mijlocul pământului român cetate și masă la voi și cu voi, ca să Mă împart peste tot cu nașterea din nou a lumii, căci se scoală sfinții să împlinească această Scriptură, că ei știu și văd că lumea s-a sfârșit de tot prin păcat și că dragoste de Dumnezeu nu mai este și e semn că vine Domnul și vin sfinții cu Mine în zeci de mii, precum este scris să se împlinească venirea Mea cu sfinții, și nimeni să nu se mai mire de lucrarea cuvântului Meu atât de multă, de grăirea Mea și a sfinților Mei, de cei mai vii decât cei ce-și duc trupul pe picioare și umblă cu moartea pe cale, cu păcatul, fiilor, iar păcatul este moarte, și nu se tem oamenii de păcat, ci de moartea trupului se tem, că ei nu știu și nu cred că omul nu se sfârșește niciodată și stă cât stă în trup și se mută apoi spre ceea ce și-a agonisit, ori cu Dumnezeu, ori fără Dumnezeu, și iată, fiilor, e praznic sfânt în ziua aceasta și vin Păstor să fiu și-Mi este de ajuns că-Mi deschideți voi să vin, că-Mi împart apoi prin voi cuvântul, și are putere cuvântul Meu, fiilor.

O, fii ai oamenilor și ai necredinței care desparte pe om de Dumnezeu Făcătorul, nu veți putea nădăjdui în minciuna stăpânitorului acestui veac, căci Eu sunt Cel ce sunt, și sunt în luptă cu el încă de la început și-i știu planurile cele vrăjmașe pe Dumnezeu și pe om, și-Mi este milă de cei înșelați de fața vopsită a lui satana, duhul păcatului, în care el ține oamenii de pe pământ, și iată, păcatul aduce omul la deznădejde apoi, că nu se pricepe satana decât la răul pe care-l lucrează asupra omului, dar Eu, Domnul, sunt în luptă cu el ca să-i smulg prada, și iată de ce vin pe pământ!

O, nu de altceva vin și cuvintez între cei cu darul credinței în ei, o, nu de altceva vin. Vin să biruiesc pe cel ce strică neamul omenesc și îl hrănește cu duhul păcatului, iar păcatul este moarte, este despărțirea între om și Dumnezeu așa cum a făcut satana la început, dar vin Eu acum, la sfârșit de timp, și înnoiesc totul și fac înviere. Pun totul la loc iarăși și așez împărăția Mea în om pe pământ și strivesc puterea păcatului și pun credința și darurile ei și rodul ei îl pun înaintea Mea, și iată ce înseamnă duminica aceasta, duminica ortodoxiei, întâia duminică a postului mare, că în această duminică biserica lui Iisus Hristos rostește cartea care binecuvintează pe cei credincioși și anatemizează pe cei ce slujesc duhului potrivnic, duhul necredinței și al rătăcirii de Dumnezeu a oamenilor, (Sinodiconul ortodoxiei, n.r.) o, și nu altceva înseamnă pomenirea duminicii ortodoxiei, nu strângere de bani cu farfuria prin biserici, ci despărțirea întunericului de lumină prin cuvânt rostit, căci satana, lupul cel înțelegător, a luat pe deasupra haină de preot și păstor și Mi-a ologit turma și mersul cel fără de păcat al turmei cea împrăștiată peste tot, iar ea nu mai are păstori cu milă pentru ea și vin s-o păstoresc Eu, precum este scris să fac, și să-i întreb pe slujitori de ce n-au păstorit turma, și iată, lucrez după Scripturi, și din ele iau ca să-Mi lucrez lucrarea și să-l rușinez pe satana cel vopsit și să-l scot de sub haină de păstor, căci este mincinosul vestit în Scripturi că se va ivi ca un înșelător ca să-Mi culce la pământ turma și mersul celor credincioși ai Mei.

Mă doare mereu, că Eu, Domnul și Păstorul ei, aștept prin biserică să-Mi fac lucrarea nașterii din nou a lumii, și trebuie să se împlinească această Scriptură mai înainte de ziua de judecată și să se ridice neamul omenesc din păcat, ca să nu mai fie judecat, și ca să se sfințească tot mai mult pentru ziua slavei Mele, pentru întâmpinarea Mea, căci Eu Mă întorc, și voiesc să am turmă îngrijită prin biserică și să fie înveșmântată de sărbătoarea întoarcerii Mele turma Mea, dar ca să am turmă trebuie păstori ca s-o păstorească de aproape și s-o învețe învierea, sfințenia vieții, ridicarea din păcat, așa cum și-a pornit acum două mii de ani biserica Mea lucrarea ei sfântă și ieșeau din păcat și din duhul lumii cei ce se alăturau turmei lui Hristos și trăiau pentru Hristos apoi și creștea biserica, o, și mulți s-au lăsat jertfă de iubire și de credință înaintea necredincioșilor vremii, căci cei ce M-au prigonit pe Mine Mi-au prigonit și turma tot timpul.

Încă puțină răbdare și va răzbi înțelepciunea cea de sus în mulți la un semn de sus, căci Eu, Domnul, trebuie să am grijă mare să-Mi acopăr și să-Mi ocrotesc calea venirii Mele, și voi lucra în chip minunat prin împlinirea cuvântului Meu, cu care Eu tainic cârmuiesc lumea și împlinirea Scripturilor cele de pe urmă, că trebuie iubirea de Dumnezeu să biruiască peste lume și mulți să îmbrace cămășuța de creștin și de român, căci lucrul cel de naștere din nou a lumii îl am așezat aici, pe meleagul român, pe limba românului și pe credința lui cea lăsată din străbuni prin biserica sfinților Mei, și iată și azi, în zi de Paști, am la masa de cuvânt un sfânt român, ierarhul Calinic, și stă el uimit privind cu Mine și cu sfinții Mei împlinirea proorociei de Nou Ierusalim în neamul român, și pe care el a avut-o descoperită de Dumnezeu în parte, căci Domnul Își ocrotește împlinirile nedând pe față mură în gură totul, că dușmanii sunt mulți, și trebuie grijă mare să nu fie stârniți și să umble cu descusutul și să încurce tainele Domnului.

O, e mare slava venirii Mele cuvânt pe pământ, căci cu ea Îmi pregătesc la vedere slava cerului cel nou și a pământului cel nou, și nimeni să nu se mire de venirea Mea în cuvânt peste pământ, căci și la începutul facerii celei dintâi am lucrat totul cu cuvântul, tot cu cuvântul, nu altfel am lucrat atunci, iar la sfârșit nu se putea lucra taina facerii celei noi, înnoirea, nașterea din nou a lumii, nu se putea lucra această facere nouă decât tot cu cuvântul, o, și nu se poate în alt fel lucra omul cel nou, casa în care să locuiască Dumnezeu și sfinții Săi, nu se poate lucra decât cu cuvântul, și e sărbătoarea lui Dumnezeu cuvântul facerii celei noi și e înviere, e frământătură de înviere, și toată facerea cea dintâi ascultă de cuvântul lui Dumnezeu când Domnul grăiește peste pământ din mijlocul sfinților Săi, o, și trebuie să asculte și omul, căci omul este facerea lui Dumnezeu, facerea pentru care s-a zidit cerul și pământul, și pentru această înțelepciune așezată peste om este mult de lucrat și de cuvântat peste pământ și peste omul de pe el, și iată, Eu, Domnul, aceasta fac, cuvintez și lucrez cuvântând.