4.2. Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

Se aude glas cu tărie, care strigă: cine va vorbi pentru Mine?

Iată, suflu duh de trezire peste popoare, să trezesc duhul descoperirilor peste înțelepții pământului, ca să știe că Eu sunt Dumnezeu. Vin să netezesc potecile, vin să curăț pământul și să-l adăp apoi, ca să răsară peste el iarbă nouă și grasă și să hrănesc încă o dată mulțimile. Vin curând, și plata Mea este cu Mine. Nimic nu împlinesc fără să descopăr taina Mea proorocilor.

Ierusalime care omori pe prooroci și nimicești pe cei trimiși ai Mei! Iată, vin să Mă desăvârșesc. Să audă popoarele și limbile că vin cu Ierusalimul cel de sus să-l așez pe pământ și să pun în mijlocul lui cele scrise în carte. Vin să aleg iarăși Ierusalimul.

Iată glasul Domnului peste pământ! Scrie și dă de știre ce grăiește Domnul. Duhurile lui Dumnezeu suflă peste pământ, și cine se încumetă să-Mi tulbure planurile? Să vină să se lupte cu Mine, să vină și să judece între Mine și via Mea.

Vai celor ce numesc lumina întuneric, și întunericul lumină, care zic amarului dulce, și dulcelui amar! Vine Domnul și munții se clatină și nimicește Babilonul!

O, cum ai căzut tu din cer, tu, care ziceai că-ți vei așeza sălașul în muntele Meu cel sfânt! Iată, te-am azvârlit la pământ ca pe o ramură fără preț. Iată, vine după tine un rege cu dreptatea Mea, și ochii celor care văd nu vor mai fi închiși.

Cei slabi la inimă, întăriți-vă și nu vă temeți! Eu voi merge înaintea unsului Meu și voi zdrobi încuietorile cele de fier, că dintr-un ținut de departe chem un om ca să împlinească planul Meu.

Scoală-te, România Mea! Ridică-te, iubito! Scutură-ți jugul și vino spre mărire, o, cetatea iubirii Mele! Nu mai plânge, iubito, că vaiul trece; mai e un ceas. Iată, răsare soare nou și florile se desfac și Eu vin să te fac mireasă, vin să te iubesc și să te așez întru glorie, și toți prietenii te vor vedea și vor umbla întru strălucirea ta, iubito, că așa stă scris despre tine, că regi vor umbla întru mărirea ta. Vine Domnul să Se odihnească peste tine, că iată, întru tine binevoiesc.

Te-au cântat poeții tăi, te-au cântat păgânii tăi și n-au știut de ce te cântă, iubito. Duhurile Mele suflau dis-de-dimineață peste tine și îți trezeau cântecul de iubire, și cântai, o, cetate iubită, cântai cântecul tău de iubire, și erai frumoasă și cântai.

Au trecut peste tine nori și ceață și îți schimbau frumusețea, și râsul tău înceta atunci, dar nici o ispită n-am lăsat-o să treacă peste puterea ta. Duhul Meu, ca un bucium Se trezea dis-de-dimineață și suna cu jale și ridicam din tine pe vitejii Mei și le încingeam mijlocul și te eliberam de sub povară, și, apoi, din nou zâmbeai, iubito, că de la naștere te-am iubit și te-am sortit să fii a Mea.

Dar când a venit iarna peste tine, a căzut o zăpadă grea și te-a acoperit, iubito, și ai murit aproape de tot. Și te-ai zbătut în sângele tău șaptezeci de ani (1921-1991, n.r.) și s-a făcut zăpada roșie de sângele tău. Și am trecut pe lângă tine, și erai goală, iubita Mea, și Mi-am dezbrăcat veșmântul și te-am învelit, că Mi-am adus aminte de tinerețea ta, când erai frumoasă și albă. O, că te-au robit străinii și te-au necinstit, că ți-au făcut lege și te-au silit să te tai împrejur, dar Domnul îi va smeri, și ei ți se vor închina la picioare, ca să știe că te-am iubit, iubito, că ai fost sărmană și ai fost sub cruce, dar ai păzit răbdarea Mea. Și acum, iată, te trezesc din somn, să curăț murdăria de pe tine și să te îmbrac cu podoabe noi. Ridică-te și vino spre mărire, că asta îți este menirea de la Dumnezeu.

O, România Mea, ți se apropie ziua schimbării la față și vin să Mă sălășluiesc întru tine, că tu ești scaunul măririi Mele, tu ești Ierusalimul gloriei Mele, că slava Mea se va coborî peste tine și vei străluci ca soarele, o, cetate a strălucirilor, și toate popoarele vor veni să te vadă, că porțile tale vor fi deschise zi și noapte, dar noaptea nu se va mai coborî peste tine, iubita Mea. Voi așeza pe înălțimile tale sunet de trâmbiță și glas de serbare, iar feciorii tăi îți vor cânta cântecul tău de iubire, și atunci, pământul tău îți va da înapoi pe morții de sub el, căci ei vor învia, și tu te vei schimba într-o clipă la trâmbița Mea. Și vei fi regină, iubito, că Domnul este Regele iubirii, și este Regele tău.

Iată, vin cu plata răbdării, că te voi ocroti de ceasul ispitei. Fii tare, iubito, ca să Mă ai cu tine, că nici un neam sub soare nu va avea biruința și gloria ta, că vei fi Mie templu de mărire și te vei numi Ierusalimul cel nou, că Eu îți dau nume nou, iubito, cetate iubită. Trezește-ți urechea, ca să-Mi auzi glasul, că tu vei fi tronul Meu, și în tine se va auzi cântecul Meu de slavă: «Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, Cel Care a fost, și este, și va fi!». Iar pe cei ce au călcat peste tine, le voi descoperi păcatul și îi voi rușina și îi voi mustra cu asprime ca să vină înspre pocăință, și dacă ne vor auzi glasul și ne vor deschide, vom intra, iubito, și vom cina cu ei, și ei cu noi.

Și voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea și binecuvântarea și puterea (regele Mihai, n.r.) și îl voi chema din Egipt, căci cei ce l-au înstrăinat și au vrut viața lui nu vor mai fi atunci, că Eu voi întinde mâna și voi lua din tine hrana, și te vei duce apoi la fiul cel vândut și alungat, și el va plânge și te va îmbrățișa și te va iubi, și va veni cu toată bogăția Samariei și îți va sluji ție, că el este de la Mine, și cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac? Și tu te vei numi atunci «cea cu bărbat», căci acesta va birui și va fi mare prin puterea Mea, și sabia Mea va fi necruțătoare ca să-i gătesc venirea. Și va veni, iubito, și se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire, și se va auzi glasul de bucurie al celor junghiați, care au mărturisit despre vremea Mea și despre mărirea ta, căci vin să te pețesc.

Și în ziua aceea Mă voi răzbuna pe împărați și pe domni, pe bogați și pe puternici, pe robi și pe slobozi, că te voi scormoni cu făclii aprinse, cetate iubită, și ochiul Meu va căuta prin peșteri și prin stânci pe cei ascunși de fața mâniei Mele. Dar în ziua aceea voi însemna pe frunte cu numele Meu și cu numele tău toată seminția ta care a păzit răbdarea Mea și și-a spălat veșmântul, și fiii tăi vor fi preoți ai Celui ce șade pe tron și vor sluji zi și noapte înaintea Mea și Îmi vor aduce miros de tămâie, miros de iubire, iubito, și nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieții și își vor spăla în ele de lacrimi obrajii, și cine își va spăla viața în ele, se va adăuga ție, cetate iubită.

O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, căci îngerii Mei vor dezlănțui chin și durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu. Și voi slobozi glas de tunet, precum este scris, și se va vesti din nou pe pământ taina lui Dumnezeu, pentru toate popoarele și limbile și peste puternicii pământului și voi striga: «O, de câte ori am voit să te adun sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit, și te-ai desfrânat departe de Mine și ai zăcut în necunoștință și n-ai voit adevărul Meu și n-ai iubit viața, că ți-ai încheiat zapis cu pieirea, ca să fii vrednic de pieire. Și acum, iată, te pustiesc, și vărs mânie peste popoare, și nu Mă vei mai întâlni până nu se va auzi din nou: „Binecuvântat este Cel ce iarăși vine întru numele Domnului“». Și tu, România Mea, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Valaam, fiindcă tu ești binecuvântată și mare cu Mine, iubito, că Domnul va împărăți și va răsplăti pe robii Săi, pe prooroci și pe sfinți și pe cei ce se tem de Domnul. Și se va cânta în tine cântare nouă, și nimic necurat nu va mai intra în tine.

O, România Mea iubită, ieși din Babilon, fugi de desfrânare și sfințește-te cu Mine, ca să nu guști din pedeapsa Babilonului, că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul, cetatea cea înveșmântată în vison și în aur, și se vor veseli apostolii și proorocii, că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor, căci îngerul bisericilor va suna și va împrăștia cuvântul lui Dumnezeu, și vremurile se vor așeza la loc, și se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, iar celor de pe tronuri li se va da putere să facă judecată și să răscumpere sângele celor tăiați pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul Babilonului, și lacrima și moartea vor pieri, și cerul și pământul se vor face noi, căci cele vechi trec cu trosnet.

Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu sunt începutul cel nou, iar tu, cetate iubită, vei fi învăluită de slavă și vor veni la tine cei scriși în cartea Mea, și va izvorî din tine râu de viață, și voi așeza în mijlocul tău pomul vieții. Fericiți acei ce-și spală haina vieții ca să intre la Dumnezeu. Fericiți acei ce ascultă Duhurilor lui Dumnezeu. Iarba și floarea se veștejesc, dar Cuvântul Dumnezeului nostru este în veac. Eu sunt Cel ce dă nădejde. Eu sunt Cel ce grăiesc.

Suflă Domnul duh de trezire peste înțelepții pământului: iubiți frica de Dumnezeu, iubiți credința în Dumnezeu, dar iubiți dragostea de Dumnezeu. Să se coboare dragostea Mea și înțelepciunea Mea peste înțelepții acestui veac și să nu se mai poticnească nimeni. Înțelepciunea de Dumnezeu este frica de Dumnezeu. Aceasta este începutul înțelepciunii, și cel ce nu o are pe aceasta, acela nu este înțelept.

Iubiți căile Mele, înțelepților, că Se coboară Dumnezeu peste cei slabi ca să facă de rușine pe cei tari, că a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înțelepții pământului și le-a descoperit pe ele pruncilor lui Israel. Scuturați jugul robiei, căci cine este rob păcatului, acela nu are înțelepciune, acela schimbă minciuna cu adevărul și umple de duhul minciunii pe cel aproape mort, căci minciuna seamănă moarte și rătăcire de la calea adevărului. Căutați-Mă cu inima smerită și cugetați cu dreptate despre Mine, căci Duhul lui Dumnezeu nu sălășluiește cu fărădelegea și Se dă deoparte din fața ispitei. Îndreptați spinarea voastră și luați jugul Meu, că jugul Meu este ușor și sarcina Mea este bună. Cel ce nu este ca Mine, nu este cu Mine, și iată, vine ceața peste popoare, vine să prindă pe cei fără de lege.

Iubiți dreptatea, iubiți calea Domnului și mergeți pe ea, căci cuvântul înțelepciunii este viață; și, în sfârșit, iubiți, iubiți viața. Eu sunt calea, adevărul și viața, și cine umblă pe căile Mele, este viu. Cel ce cunoaște căile Mele și nu umblă pe ele, acela să nu vorbească despre Dumnezeu. Cel ce-și iubește viața, acela și-o va pierde. Întăriți-vă inimile, înțelepților, întăriți-vă genunchii, gătiți cărări drepte, că vine împărăția slavei, și Dumnezeul cerurilor voiește să vă dea vouă împărăția. Iubiți smerenia, o, înțelepți ai pământului, că Dumnezeu nu Se lasă descoperit și nu pătrunde în sufletul viclean. Curățiți-vă și albiți-vă, că iată, vin cu plata Mea. Fugiți din fața morții și împăcați-vă cu Dumnezeu, că vine Domnul să Se odihnească întru ale Sale, vine să-Și anunțe împărăția.

România Mea, fiii tăi umblă pe căi deșarte, înțelepții tăi dorm și se poticnesc, dreptul piere și nimeni nu ia aminte, și Domnul este străin la tine. Învățătorii legii se poticnesc pe timp de zi și nu au putere să împartă viață de la Mine. De la mic până la mare iubesc calea pierzării și nimeni nu Mă mai are pe Mine. Iată, vin cu văpaie, vin să scot răul din tine. Vin să te curățesc și să te înnoiesc, vin să fac pământul tău nou, vin să fac ceruri noi și pământ nou. Vin la tine, România Mea, că Domnul întru tine binevoiește și Se mărește. Iată, sun din trâmbiță. Ridică-te, iubito, scutură țărâna de pe tine! Spală-te, România Mea, că Domnul Se unește cu tine. Iată, vin să-ți despecetluiesc izvoarele, vin să-ți descopăr fântânile, vin să-ți deschid porțile, căci cine te va iubi, după dreptate te va iubi, iubito.

O, vin să Mă judec cu păstorii turmei Mele și să adun rămășița și să-Mi pasc turma. Nu trebuia păstorii turmei Mele să-Mi păstorească turma? O, turma Mea s-a risipit și s-a rătăcit și nimeni nu o mai caută, căci păstorii Mei n-au purtat grijă de ea și s-au păscut pe ei înșiși, dar vin să fac dreptate pentru turma Mea, vin să cer oile Mele de la ei, și ei nu le vor mai sfâșia și nu le vor mai înjunghia. Vin să le port de grijă și să le cercetez, așa cum cercetează păstorul turma când este în mijlocul ei; vin să le hrănesc și să le adăp, vin să fac dreptate și să judec între oaie și oaie. Vin să limpezesc apele și să-Mi scot turma la pășune bună, și, nu te teme, turmă mică, un ceas mai este, și te voi păstori după dreptate și te voi înmulți și voi așeza peste tine păstori care te vor păstori cu dreptate, și tu vei prăsi și te vei înmulți, și voi ridica un neam mare, un neam ales, o preoție sfântă, și voi revărsa duhul mângâierii și al măririi peste fiii ascultării.

România Mea, Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, și din tine va răsuna peste popoare cântare nouă, cântare de pace peste popoare, iubito, și imn de slavă veșnică. Bucură-te, Ierusalime nou, bucură-te, România Mea! că iată, vine Domnul la tine. Lărgește-ți cortul și vezi, că vin la tine fiii tăi. Toți cei ce te-au urât te vor numi cetatea Domnului, că din părăsită și asuprită ce erai, voi face din tine mândria veacurilor. Eu, Domnul, am hotărât aceasta.

Hai, popor iubit, bucură-te și te ridică, cetatea iubirii Mele! Cântă-ți cântecul tău de iubire, să audă popoarele și să se înveselească. Pune-ți rochiță de sărbătoare și salbă de nuntă, că Domnul vine la tine.

Scoală-te, iubito, și lasă-Mă să-ți aud glasul. Aprinde candela și ieși în prag, iubita Mea, și veghează, iubito, că vin curând. Amin, amin, amin.

asta îmi este misiunea, și e misiune pentru învierea cea mare și pentru ca să ridic coroana română deasupra tuturor înălțimilor de pe pământ, ca să ridicăm România noastră la treapta strălucirii care o așteaptă, căci strălucirea care o așteaptă pe ea a fost proorocită în toate timpurile, de toți proorocii, pentru că România este Canaanul în care va trăi și va intra tot neamul cel ales al Noului Ierusalim. Ea este Noul Ierusalim, care va triumfa peste toate popoarele și peste toate înălțimile, căci în vremea aceasta Domnul alege iarăși Ierusalimul, și Domnul Se va odihni de toate ale Sale în Ierusalimul acesta ales.

Trebuie să descopere Dumnezeu poarta de intrare în Canaan, și aceasta este lucrarea pe care trebuie să o desăvârșim. Iisus Hristos este ușa, și trebuie să fie înțeleasă această intrare, fiindcă nu se poate sări peste poartă în acest staul al nestricăciunii, adică al veșniciei, că vor intra înțelepții pământului pe ea, dar va trebui să știe aceștia că ușa aceasta și cheia acestei uși este Iisus Hristos, Care a arătat cum se deschide această ușă.

Această rugăciune rostită de Măicuța Mea și prin gurițele voastre, s-a împlinit, ca România să fie scoasă și scuturată de murdăria lui satan și de întunericul ce o copleșise.

Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinși, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor și v-am dat cuvânt să stați cuminți și să întețiți rugăciunea, și iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

… Românie, Românie, țara Mea sfântă și iubită! Ce te copleșise! Ce te păcălise!

Fiți atenți, că acum este prag de sfârșit de veac. România va deveni Noul Ierusalim și veți vedea cu ochii că Dumnezeu a fost și este cu voi.

… Preoțimea nu știe că aici se clădește Ierusalimul cel nou. Acum el e ascuns; nu vreau să-l dau pe față. E așa cum ai începe o casă, și cei ce au început lucrul s-au îmbolnăvit, și am făcut rost de alți lucrători și tot îl termin.

… Se duc oamenii să vadă ce e acolo, la Ierusalim, dar Ierusalimul cel nou aici e, tată, și veți vedea minuni. Lumea vede Ierusalimul patimilor Mele, dar Ierusalimul cel nou e aici.

… Măicuța Mea aduce rugăciune pentru scumpa Românie. România e scumpă, că a fost țară sfântă și pe placul lui Dumnezeu, dar a adus-o satana și pe ea pe placul lui. O, pentru ce mai are Dumnezeu în ea, cere scăpare prin glasul Măicuței:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

E mare acest cântec și e plăcut la Dumnezeu, dar se aduce numai ce a ales Măicuța, câteva cuvinte. Celelalte cuvinte le cântă Măicuța Mea în cerul sfânt, că acolo nu sunt urechi făcătoare de rău. Dacă s-ar auzi aici tot cântecul acesta, chiar dacă sunt copii ai lui Dumnezeu, satana își face loc fără să vrei și îl duce și în gurile rele. Toate gurițele să repete la rugăciune acest cântec pentru țara Mea.

… Ocrotim România. Ierusalimul cel vechi este acolo unde au fost patimile Mele cele mai crâncene, iar Ierusalimul cel nou, în curând îl veți vedea unde e dacă vă pregătiți. Ierusalimul cel nou este România. Judecata de apoi este în România.

… Această țară românească se evaporă. De ce? Pentru că această țară e o țară sfântă, e un popor creștin, dar la numărătoare a fost una, și acum e alta.

Nu s-a pomenit românul blagoslovit să poarte ce poartă azi.

… Și împăratul, și argatul are pe necuratul. Dumnezeu e supărat, și tot cerul e supărat, și Maica Domnului e supărată, pentru că toată țara românească e întinată. Se cade să fie plâns și suspin între creștini.

… Țărăncuță, unde este cânepa și melița? Făceai cămășuță de câlți și costum alb ca zăpada. Și Domnul poartă hăinuță de in, cămășuță de in. Și îngerii poartă tot asemenea. Eu nu vă înfrunt. Fiți desăvârșiți, ca să puteți trăi în vremurile friguroase.

Măcelărie goală va fi în țară. Țara românească, o va curăți Dumnezeu de tot gunoiul său și o va face grădină binecuvântată.

… Veți vedea în țările apropiate cum stau numeroase trupe și așteaptă să intre în țara românească. Nici cât vârful de ac nu va rămâne gunoi în țara românească, și nu vor mai intra străinii, că nu vor putea, și vor zice: „Am pe fratele meu în această țară și vreau să merg la el. Am pe tata și pe mama în această țară și vreau să merg la ei. Am pe fiul meu în această țară și vreau să merg la el“. O, nu i se va îngădui, că nu vine curat, ci vine întinat.

Zice Preacurata Maica Mea: „O, Doamne, copilul meu, cum Te mănâncă și omul bun și omul rău, ca lupii, și nu crede, nu crede că ești Dumnezeul ceresc! O, Fiul meu, ce va fi, ce se va ivi pe pământul acesta? Înainte de a veni, nu era lucrul acesta care s-a făcut, nu era. Spune-mi și mie, Fiul meu, ce se va întâmpla cu acesta care mănâncă și bea din Sângele Tău și nu vrea să fie îngerașul cerului, nu vrea să intre în armata Ta?

O, creștine, creștine, mult, mult timp am plâns eu pentru tine! O, creștine, mult am stat în genunchi și m-am rugat la Fiul meu să-ți ierte păcatul tău cel greu, că nu-l mai poate ridica nimeni, și nu mai are loc sub soare, atât s-au făcut de mari păcatele voastre. Nu mă adresez la țările străine, pentru că acelea sunt păgâne. Mă adresez țării române, că nu e păgână, ci e o țară română, în care Dumnezeu Își va face planul Său pe care-l are de făcut. Deșteaptă-te, creștine, din somnul cel de moarte!“.

… O, cine va răspunde de acest cămin românesc? Cine va răspunde de această țară? Pe acest pământ erau niște stupi de miere. Românie, cine te știe, Românie? Îți zic ție, Românie, unde e brățara pe care o purtai la mână? Ți-au luat-o țările străine. Ai făcut schimb de marfă, ai dat aur pe aramă, ai dat tinerețea de pomană. Cu câte cruci am sfințit acest pământ! Dar acum nu mai sunt. Ține-te bine, Românie, ține-te bine, că vei rămâne fără lumină. Vei bâjbâi ca omul fără vedere și vei înfometa ca omul fără avere, care nu va avea unde semăna recolta sa, căci pământurile de sub picioare nu mai sunt ale tale, că nu vei mai avea unde semăna recolta ta și nu vei mai avea unde pășuna vita ta; nu vei mai avea pomii și grădina ta. Vai de tine, române păcătos și fără de Mine! căci vei fi rob la lume străină, care vine mereu peste tine. Nu ți-ai păstrat lucrul pe care ți l-am dat, și te-ai întinat cu trupul care a intrat din străinătate la tine în casă.

… Dacă Preasfânta Fecioară Maria n-ar fi plâns și nu s-ar fi rugat pentru această țară care este în picioarele acestor puhoaie, care puhoaie au călcat orice legământ, o, tată, de mult ar fi fost nimicită! Dar dacă această țară nu se va curăți, să știți că nu va scăpa necurățită și nu va scăpa nespălată.

… Să știți că țara Mea e țara românească. Să pună ea temelie duhovnicească. Vine Domnul să facă în ea credință duhovnicească, unde se vor sădi mii și milioane de trandafiri, mii și milioane de pomi. Duhovnicește grăiesc.

Stâlpilor, se pregătește noul Canaan. Nu e în trup puterea voastră, ci e în duh. Nu vă descurajați că nu puteți, căci puterea este în duh.

O, florile Mele, o poporul Meu, vine Canaanul la tine!

… Pe vatra românească sunt trupurile sfinților, că de mult ar fi fost împărțită România, dar trupurile lor, fiind în vatra României, Maica Mea s-a rugat să vă ocrotesc, că de nu s-ar fi rugat, de mult v-aș fi lăsat în bătaia vânturilor.

… Fericită țara și fericit poporul și fericiți sunt toți nemuritorii care trăiesc prin poporul român, căci se vor bucura cu toții de mila lui Dumnezeu pentru poporul român pe care a vrut bunul Dumnezeu să-l aleagă dintre popoare, poporul cel mai umilit, crunt încercat de vitregia celor puternici, exploatat, amenințat, invadat, torturat, vândut și cumpărat la fiecare război, pildă de asemănare a unui popor primitor în care din aproape fiecare neam i s-a putut alătura și viețui, înfățișând măreție plăcută și fiind făcut ca să fie pildă de contopire universală într-un singur popor, cu o dreaptă și sfântă credință, fiind cel mai ridicat popor din lume, spre a oferi găzduire tuturor popoarelor de pe fața pământului.

… Așa cum a ales Mântuitorul pe iubiții Săi apostoli din Galileea, cea mai de seamă provincie din acea vreme cu cea mai dârză credință care strălucește în adevăr și astăzi, așa a ales poporul român și țara română ca să fie altar de viață pilduitoare, iar poporul român, popor de jertfă mântuitoare, pus în slujba mântuirii tuturor.

… O, copilașii Mei iubiți și trudiți! Vă plac aceste plaiuri? Vă plac acești munți? O, parcă ar fi munții Sionului! O, țărișoară mică, dar frumoasă, țărișoară împilată, Maica Mea te-a ales să fii grădina sa, și de aceea te voi pieptăna de toată mătreața ta. O, Românie, Românie, care ești plină de bogăție, am să te scutur și am să fac curat în tine, pentru că am multe moaște de sfinți în vatra ta.