4.2. Noul Ierusalim, Noul Canaan, Noul Eden

Țara aceasta va fi țara creștinilor care fac voia Tatălui Meu, precum Eu am făcut-o. Țara românilor va fi țară de sfinți și de ucenici, va fi țară de fii ai lui Dumnezeu, care vor trăi la chip și la asemănare cu Dumnezeu, și altfel nu se va mai putea în țara venirii Mele.

O, fiilor români, n-am găsit între neamurile pământului un neam mai plăcut Mie ca și neamul român, căci Tatăl Meu Mi-a dat iubire mare pentru acest pământ ales de El dintru început. Taina lui e veșnică și acest pământ stă înaintea Tatălui Meu, căci a fost primul petec de uscat care s-a ivit din apă când s-a întocmit cerul și pământul la cuvântul Meu; a fost prima palmă de uscat care a ieșit din apele potopului după ce potopul a trecut; și va fi pământul salvării, că el este taina Tatălui Meu, și Tatăl Meu îl numește masă a cuvântului, și iarăși se vor face toate prin cuvânt și vor fi noi. Amin.

O, fiilor români care străjuiți peste România, țara voastră a fost mereu sub cruce, dar ea a răbdat până la sfârșit și n-a ridicat toiagul ei împotriva nici unui neam de pe pământ. Pe nimeni n-a asuprit, nimănui nu i-a luat. Ba a dat din trupul ei supunându-se ca și Mine, și Tatăl Meu a iubit-o cu iubire fără margini și a așteptat vremea slavei ei între popoare. Cuvântul Meu din ea e slava ei, și el se va face faptă a slavei și trup al slavei, căci Eu voi fi mereu cuvânt în ea, iar tronul cuvântului Meu va străluci din mijlocul ei, și din tronul Meu va curge râul și apa vieții peste pământ și va uda tot pământul așa cum din Eden ieșea un râu care uda raiul, și de acolo se împărțea în patru brațe peste pământ. Scris este: «Cine va răbda până la sfârșit, se va mântui», și Tatăl Meu o are pe România țară a răbdării și a iertării, și este scris de ea în Scriptura proorocului Daniel, și se numește țara strălucirii și a biruinței, țara Domnului. Amin.

Fiilor, fiilor, este scris în Scripturi că în vremea în care trăiți voi, vine cuvântul Meu peste pământ. Să se întrebe cei mari de pe pământ, așa cum se întrebau cei din vremea nașterii Mele și ziceau: «Unde este să Se nască Hristos? Ce este scris în Scripturi și în prooroci?». Iar arhiereii și cărturarii răspundeau de Betleemul Iudeii, din care va ieși Povățuitorul lui Israel, și de bine ce au aflat s-au sculat împotriva planului lui Dumnezeu ca și azi, fiilor, căci țara strălucirilor despre care a scris Daniel proorocul este țara română, și în mijlocul ei curge din cer izvorul cuvântului Meu despre care scrie în prooroci,

Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că voi fi un prunc mic și Mă voi naște pe pământ și voi fi sămânță semănată pe ogoare și voi fi un Miel mititel și voi fi junghiat de un mișel, și Eu nu I-am spus nimic lui Tatăl, nimic decât atât: «Tată, facă-se voia Ta».

Și Îmi amintesc acum când Tatăl Mi-a spus că va alege din nou Ierusalimul. Îmi amintesc când Mi-a spus de tine, țara Mea de nuntă. Când a lepădat Tatăl pe Israel cel ce M-a răstignit, în ziua aceea te-a ales Tatăl pe tine și te-a dat Mie să-Mi fii țară de nuntă, și Mi-a promis Tatăl mireasă din tine, țară cu Mire și mireasă.

Eu sunt Cel ce sunt. Vin cu norii la tine, țara Mea de nuntă, «Vin cu sfinții, vin pe cal alb, și oști din cer vin după Mine călare pe cai albi, și din gura Mea iese cuvânt, și pe coapsele Mele și pe haina Mea am nume scris: „Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor“», precum scrie în Scripturi să vin.

Am pus pe fiii cuvântului Meu să mijlocească pentru tine, pentru învierea ta, o, țară Românie, țara Mea de nuntă, țară a strălucirii cea proorocită de proorocul Daniel. Vin la tine cuvânt de Duh Sfânt, vin să închei cu tine act de împăcare cu Mine. Vin din Tatăl, și am iesle în tine și Mă nasc cuvânt și te hrănesc cu tainele Mele cele ascunse, că tu ai fost cea de sub cruce, dar Eu de la nașterea Mea te-am iubit și te-am ridicat și te-am ales de țară a Mea și te-am născut din Mine, din numele Meu te-am născut și ți-am dat numele Meu și te-am numit creștină, după numele Meu, prin cel trimis la tine cu cămășuță de botez, cu apă și cu Duhul Sfânt, și te-am numit român, popor al țării Mele. Și am vegheat peste tine la bucurie și la durere și te-am păzit ca să fii și ca să te am, căci Tatăl te-a dat Mie odată cu nașterea Mea născându-te din Mine. Povestea ta e frumoasă în cer, și iată ce fac: vin cuvânt pe pământul tău și îți scriu taina ta, și Mă fac carte în tine și îți scriu povestea Mea cu tine și te vestesc a Mea, ca să audă toate noroadele de pe pământ că tu ești împlinirea Mea întru venirea Mea.

Dar ai peste tine un nod, o, țara Mea, și vin să-l iau de peste tine. Ca în Ierusalim intru, pe cal alb intru și Mă fac cuvânt peste tine, și prin cuvântul Meu lucrez și îți rup legătura de peste tine. Tu, pentru fărădelegile tale ai fost pusă sub lege, căci cel ce păcătuiește, este pedepsit de lege. Șaptezeci de săptămâni de ani sunt peste tine de când am pus peste tine legătură pentru fărădelegea ta, căci scris este: «Dacă unul din cetate păcătuiește, toată cetatea suferă fărădelegea». Iar după patru sute nouă zeci de ani, căci asta înseamnă cele scrise în cartea lui Daniel despre cele șaptezeci de săptămâni, am venit la tine și am rostit peste tine să dezleg nodul cel pus peste tine de atâta timp, și auzind nu ai auzit, dar Eu am lucrat și am dezlegat nodul tău. Și acum vin și te vestesc ce am făcut Eu pentru tine, țara Mea, iubita Mea cea de sub cruce. Am zidit o piatră nouă, o vie nouă, o mlădiță nouă. O pietricică albă ți-am dat în dar, și pe ea am scris cu mâna Mea: «Cuvântul lui Dumnezeu», și nimeni nu înțelege ce scrie pe ea, «nimeni decât primitorul», precum scrie în Scripturi; nimeni decât poporul cuvântului Meu, în mijlocul căruia M-am făcut carte pentru tine, țara Mea, ca să te binecuvintez și să te ridic pic cu pic din țărână, după cum este scris că «pe mulți îi voi scula din țărâna pământului: pe unii, spre viață veșnică și pe unii spre judecată veșnică».

Am născut din cuvântul Meu un popor în tine, și din tine Mi-am ales mireasă, țara Mea. Mi-am făcut în tine biserică curată, biserică pe voia Mea, nu pe voia omului, că rău Mă apasă fărădelegea din biserică, și Eu aveam trebuință de biserică cu mădulare întregi și sfinte, cu trup curat, care se cheamă biserică a Mea. Mi-am ridicat în tine popor curat, biserică vie, ca să am cu ce lucra dezlegare peste tine. Și acum vin în mijlocul mulțimii din tine și Mă vestesc în mijlocul poporului cuvântului Meu, și te vestesc pe tine că am venit să te ridic. Scoală-te, îți zic ție! Amin, amin, amin.

Fiilor unși, s-au scurs cei patru sute nouăzeci de ani, s-au scurs șaptezeci de săptămâni de ani de când s-a pus legătură peste România și peste biserica din ea, căci am avut aici arhiereu după chipul și asemănarea Mea, care a anatemizat fărădelegea pe care a văzut-o făcându-se, și apoi el a plecat la Mine după ce a fost alungat de pe scaunul bisericii. Scris este: «Cel ce nu iubește pe Dumnezeu, să fie anatema». O, fărădelegea a dat peste marginile ei, iar arhiereul Nifon a rostit cuvânt împotriva ei, și a rămas legătura aceasta. Și acum Eu vin să rostesc trezire peste țara Mea și s-o scot de sub vina aceasta.

Fiilor unși, Eu voiesc prin voi să lucrez, că în voi binevoiesc și vă iubesc, că și voi Mă iubiți împlinind poruncile Mele, căci scris este: «Cel ce păzește poruncile Mele, acela este cel ce Mă iubește». În numele Meu, ridicați mâinile spre Tatăl și rostiți odată cu Mine, Arhiereul cerului:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se rupe și se dezleagă cele legate peste România ca să fie dezlegate și în cer și pe pământ. Amin.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, se binecuvintează țara română cu binecuvântările cerului, cu binecuvântările văzduhului, cu binecuvântările pământului cel ales de Dumnezeu, cu binecuvântările înălțimilor cele veșnice, cu binecuvântările sânurilor cerului. Amin. Eu sunt Cel ce sunt, și binecuvintez prin cuvânt venit cu norii:

Se binecuvintează țara română, cu darul credinței sfinte, și prin credință să se umple de darurile Mele cele veșnice, că vin cu veacul cel nou, cel fără de sfârșit, vin cu cerul și cu pământul cel nou peste cele vechi, iar fărădelegea să fie aruncată în foc, și omul să se ridice spre cele binecuvântate ale darurilor cerești. Eu sunt Cel ce împac pe Tatăl cu omul. Eu sunt Cel ce împac pe omul cel credincios cu Tatăl. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Eu sunt venit cu norii și cu sfinții și am cu Mine pe arhiereul Meu, pe patriarhul Nifon, a toată lumea. Eu sunt în el, și el este în Mine, și din Mine rostește cuvânt din cuvânt peste tine, țara Mea:

– O, Doamne, Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, Isaac și Iacov! O, Doamne, Dumnezeul celor vii din neamul român! Eu, român sunt trecut în cer, căci aici am avut ultima chemare, și Tu m-ai chemat să mă fac român și să fiu numit sfânt de neamul român și de toată lumea cea credincioasă.

O, Doamne, Arhiereule, Care stai de-a dreapta scaunului măririi în ceruri! Au trecut peste România șaptezeci de săptămâni de ani până ce s-a împlinit numărul anilor, iar spre sfârșitul acestor ani Tu ai făcut în România popor plăcut Ție, și Te-ai făcut cuvânt peste el.

Ai intrat cu praznic de florii în cetatea de scaun a României, Doamne, și cu Tine sunt și eu între zecile de mii de sfinți cu care vii. Binecuvinteaz-o pe România și împlinește cu ea cer nou și pământ nou și cuvânt nou și Paști nou, că ai popor nou în ea. Fiii cuvântului Tău s-au rugat Ție așa cum s-a rugat proorocul Daniel pentru Ierusalim. Binecuvintez și eu, în numele Tău, pe fiii cuvântului Tău, ca să știe neamul român că ei sunt trimișii Tăi pentru România. Ajut-o pe România și dă-i darul credinței sfinte, și prin credință să facă voia Ta și să împlinească Scripturile Tale cele de apoi, Doamne, că Tu în ea Te împlinești cu venirea Ta, căci vii venind, și te faci cuvânt peste ea și strălucești prin cuvânt, și ea strălucește sub lumina cuvântului Tău, și cele profețite pentru ea vin peste ea.

O, țară a Domnului, scoală-te și primește slava lui Dumnezeu! Ție îți zic: scoală-te și înviază, că am venit cu Domnul la tine și mă ating de creștetul tău și îți rostesc binecuvântare și dezleg de peste tine pe cele legate ca să fie dezlegate și în cer. S-a auzit la cer rugăciunea fiilor din grădina cuvântului Domnului, și vin cu Domnul și împlinesc binecuvântare peste tine.

Iar Tu, Doamne, slăvește-Te în poporul Tău iubit întru care ai binevoit. Amin.

Azi e zi mare, azi e praznic împărătesc, și praznicul zilei de azi vine din părinți, vine din strămoși, și serbez pe românește în tine zi de Bobotează, pe strămoșește serbez cu tine, țara Mea, țara strălucirilor, căci așa ai fost vestită de proorocii care te-au vestit de la Duhul Sfânt ca să fii. Tu ești țara strălucirii despre care a vestit Daniel, proorocul Meu, căci țara Mea Israel nu M-a primit când am venit de la Tatăl; s-a temut că vin să domnesc peste ea și nu M-a primit, și plata ei a fost cu cei necredincioși. Dar prin tine, țara Mea, luată dintre neamurile pământului ca să fii Ierusalim nou, Israel nou, voi răscumpăra și pe Israel, că el e poporul Meu ales, și cele făgăduite nu se iau de peste cel ales al Meu. Pe tine te-am născut din credința ta în Mine, și se bucură strămoșii tăi că tu ești vie printre mulți morți, și ești. Și cum să nu fii, și cum să nu înviezi tu, cea care ești, dacă Tatăl te-a ales să fii țara strălucirilor? Din cea părăsită a făcut Tatăl Meu cea strălucită, că iată cine este strălucirea ta! Eu sunt ziua care luminează peste tine. Eu sunt în tine soare care strălucește de șapte ori, și tu strălucești cu Mine și ești.

Am praznic de cuvânt în tine, Românie, și voiesc să fac din tine oază de scăpare pentru cei aleși care vor rămâne ca să fie, căci «unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii», precum este scris în Scripturi. Ia de la Mine înțelepciune, țară Românie, că nu e bună înțelepciunea veacului acesta. Ea nu dă omului viață. Ea Mă scoate pe Mine din om, și omul zice că este el, omul înțelept zice că este el, iar Eu, Cel ce sunt, nu mai sunt în om.

Eu sunt Alfa și Omega, Eu sunt, și grăiesc peste pământ. Grăiesc în mijlocul tău, Românie, țara Mea. Tu ești țara Mea, căci M-am întors, și în tine M-am întors, și în tine cuvintez cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Românie, am venit să-ți pun salbă, tată. Am venit cu inel în mijlocul tău. Am darul Meu în tine, darul cel pentru tine. Am pe poporul cuvântului Meu în tine. L-am luat din tine și l-am plămădit din cuvântul Meu, și am cuvânt în tine, căci poporul Meu este cuvântul Meu, este rodul cuvântului Meu, și grăiesc peste el și spun: pace ție, țara Mea, Românie, mireasa Mea, că iată, cerul tău strigă la Mine pentru tine. Moșii și strămoșii tăi cei sfinți, aceia sunt cerul tău care este la Mine. Am praznic ceresc în mijlocul tău, Românie, aleasa Tatălui Meu pentru Fiul Său. E praznic în tine de patruzeci de ani. Cuvântul lui Dumnezeu se așterne pe masă de praznic. Vino, tată, la praznicul cerului! Vino și mănâncă! Vino și te naște din Dumnezeu! Vino și spală-ți rochița în râul vieții, și spală-ți și cămășuța, tată, și caută-ți cămășuța dacă n-o mai ai, că fără cămășuță ți se vede goliciunea prin rochiță. Am venit la tine cu straie cerești, din apă și din duh. Vreau să fac din tine apă și duh, cristelniță de botez, în care să se boteze toți cei ce vor lua calea învierii și a vieții veșnice, toate popoarele care vor veni auzind de slava Mea din tine, căci crucea Mea s-a făcut cunună pe creștetul tău, s-a împletit și s-a făcut cunună de slavă peste tine. Crucea Mea să fie năframa ta de pace între Mine și tine. Dă-Mi solie de pace între Mine și tine, Românie, țara Mea dată Mie de Tatăl. Înalță-te înaintea popoarelor, tu, țară a întoarcerii Mele, căci pământul cel de acum trece la înnoit, și se face cer nou și pământ nou pe el, precum a fost pământul cel dintâi. Amin.

Vino, Românie, să fii poporul Meu ales între neamurile pământului! Vino, tată, că poporul cel ales la început M-a pus pe cruce și M-a lepădat, și Eu te-am îmbrățișat pe tine, că te-am găsit sub cruce și te-am luat sub mantia Mea când am trecut pe lângă tine și te-am văzut sub cruce. Vino să-ți dau plata, să-ți dau inelul cel de piatră scumpă! Dă-Mi mâna să-ți pun inelul, căci pe această piatră scumpă este scris numele Meu: Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Vino spre zi de nuntă, țara Mea, mireasa Mea, că asta este soarta ta! Vino, că Eu vin! Ascultă ruga Mea și fii comoara Mea, și fii cărarea Mea, că vin, și M-am vestit că vin, ca să nu vin pe neștire când vin.

Duhurile Domnului se odihnesc deasupra ta. Duhurile sfinților sunt ca stelele deasupra ta. Duhurile îngerilor stau coroană peste tine. Duhul Sfânt Își are tron și cuvânt în tine.

Pace ție, țara Mea, pământ al praznicului Domnului, căci unde este stârvul, acolo se adună vulturii. Amin, amin, amin.

Binecuvântat să fie poporul Meu din tine, Românie, țară a întoarcerii Mele, că mare taină este poporul Meu din tine. Poporul cuvântului Meu este ramură verde, este pom plin de roadă lângă izvorul vieții, și ramurile lui trec peste zid, și Eu, Domnul, revărs peste el binecuvântările cerului, binecuvântările pământului, binecuvântările strămoșilor, binecuvântările înălțimilor cele veșnice. Așa binecuvântări am pus pe creștetul celui ales din tine, țara Mea.

O, popor luat din români, să fii binecuvântat înaintea neamului român și să binecuvintezi înaintea Mea pe România și să fii cuvântul Meu peste ea, și ca un voievod să fii unul prin fiii și fetele tale, poporul Meu cel din români. Așa am luat și din Israel un mănunchi de popor care a umblat cu Mine. Așa am lucrat și din români și Mi-am luat popor, și îl numesc începătură de veac nou, și ca pe un voievod îl port înaintea Mea, și îl numesc uns pe poporul cuvântului Meu, și îl numesc miruitor de ungere nouă, de veac nou. Așa îl numește Domnul pe cel ales, pe cel pus la plămadă ca să crească din el popor al întoarcerii Fiului lui Dumnezeu, Care vine cu norii. Amin, amin, amin.

Din nor în nor cobor cuvântul Meu până la ieslea cuvântului, până deasupra grădinii cuvântului.

Pace ție, România Mea! Pace ție, românule, poporul Meu cel născut odată cu Mine ca să-Mi fii mireasă Mie la venirea Mea! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii. Eu sunt Cel ce am înviat acum două mii de ani după ce Israel M-a dat la moarte pe cruce. Și dacă Israel s-a lepădat de Cel ce a venit de la Tatăl, iată ce Mi-a dat Tatăl după ce am înviat. Mi-a dat un Israel nou, un neam nou pe care Tatăl l-a făcut neam cu Mine, și de atunci te am Eu de la Tatăl, Israele român, căci Israel înseamnă popor credincios, popor ales. Tatăl Meu te-a ales la nașterea Mea, că știa Tatăl că Israel, poporul cel ales, Mă va lepăda și Mă va răstigni pe cruce, iar după învierea Mea Mi-a dat Tatăl un dar nou, un popor nou, născut din cuvântul Meu, din Evanghelia Mea cea nouă.

Hristos a înviat, Israele român! Am în mijlocul tău o grădiniță plină de iubire, și peste care Eu cobor ploaia cuvântului Meu de la sfârșit. Românule, românule, să nu fii necredincios. Să crezi, fiule, că Eu cuvintez de patruzeci de ani din cer peste România. Românie, am în mijlocul tău un popor mititel, luat din tine, și se numește poporul cuvântului lui Dumnezeu, și acest popor a auzit din cer cuvântul Meu și a scris cuvântul Meu pe pământ, și cuvântul mărturisește ca și acum două mii de ani, ca și acum șapte mii de ani. Eu sunt Cuvântul. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Treimii cerești, Care Se numește Dumnezeu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu.

Israele român, România Mea, ai auzit, tată, despre o mulțime de dumnezei, căci te-au împresurat dușmanii și au venit la tine în haină de oaie și îți dau târcoale ca să te scoată de la Mine, și păstorii tăi dorm, iubito. Dar nu te mai pleca la șoapte străine, că Eu îți spun ție să nu ai alt dumnezeu afară de Mine. Eu sunt Dumnezeu nu numai pentru că îți spun, ci pentru că M-am arătat că sunt Dumnezeu. Dumnezeii care se vestesc acum nu s-au arătat ca Mine, nu s-au coborât din cer ca Mine, nu s-au înălțat ca Mine și nu sunt ca Mine, din cer.

O, Românie, ortodoxia Mea, tu ai păstrat portretul Meu, portretul împărăției lui Dumnezeu, și nimeni nu l-a mai păstrat ca tine după ce Eu am înviat ca un Dumnezeu. Tu te-ai născut din Mine, Israele român, Israele nou, și tu ești Ierusalimul venirii Mele, precum cel de atunci a fost Ierusalimul pătimirii Mele, Ierusalimul durerilor Mele. Pe tine te-am ales să fii Ierusalimul gloriei Mele, și iată, spre sfârșitul așteptării Mele Eu Mi-am ridicat din tine o mireasă și am pus pe ea straie noi și am suflat peste ea duh de om nou, după chipul și după asemănarea Mea, precum am lucrat la început, și Mi-am gătit în tine sărbătoare și nuntă cerească și masă cerească de nuntă, și vreau să-Mi fii nuntașă, Românie, popor ales de Dumnezeu.

De patruzeci de ani stau ascuns cu Duhul Meu și cu glasul cuvântului Meu în mijlocul unui popor mititel, luat din tine, Românie; un popor martor, precum martori Mi-au fost la început Avraam, Isaac și Iacov, și Moise și Ilie și profeții, și mai apoi apostolii și ucenicii, martori și ai învierii și ai înălțării Mele la Tatăl. Și iată acum ucenicii întoarcerii Mele întru cuvânt rostit din cer peste tine, Românie blagoslovită de Tatăl și de Fiul și de Duhul Sfânt! Nimic nu lucrez fără să nu fi vestit prin Scripturi. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, din veac și până în veac. Eu sunt Cel viu. Eu sunt Dumnezeul Cel răstignit și Cel înviat. Eu sunt Cel ce am spus că voi fi cu ai Mei până la sfârșitul veacului, dar acum sunt și cuvintez întru început nou, și nimeni nu înțelege numele Meu. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, și nimeni nu înțelege numele Meu.

O, fiule român, stau înaintea ta cu începutul cel dintâi, și unesc sfârșitul cu începutul și grăiesc cu cuvântul din cele cerești, și fac cer nou și pământ nou, și voiesc să-ți dau de veste ce fac. De patruzeci de ani se scriu pe pământ cele ce Eu grăiesc din cer, și am poruncit martorilor Mei să pună pe masa ta cuvânt din masa Mea, Românie, poporul Meu cel de două mii de ani. Ungerea ta de la Mine are două mii de ani. Ungerea ta cea tainică, cea după rânduiala lui Melchisedec, așa precum este rânduiala Mea, ungerea ta te cheamă la Mine, țară română. Aș voi să vin să-ți spun ce înseamnă țară română, dar vreau și tu să vii. Eu vin, dar vino și tu, iubito, și să fii ca Avraam, care a crezut în Dumnezeu și care s-a numit părintele credinței. Trec cu cuvântul Meu prin tine și iar îți zic: scoală-te! Ascultă șoapta Mea. Scoală-te, iubito, vino, Românie, și ia apă cerească din râul vieții și spală-ți urechile ca să Mă auzi, precum fiii grădinii cuvântului Meu aud glasul Meu care vine pe nori! Ia apă din acest râu al vieții cea fără de moarte și spală-ți și ochii, ca să-ți cadă solzii de pe ei și să Mă vezi, și spală-ți și fața, și spală-ți și trupul, și ia pe tine veșmântul cel frumos de român și scoală-te înaintea Mea, că Eu te vestesc că vin spre tine și tu Mă vei vedea că vin, dar învață-te să Mă vezi cu ochi cerești, și nu mai fi pământ, și să fii pământ și cer, așa cum Eu te-am lucrat la început. Eu sunt Creatorul tău. La început am făcut cerul și pământul, și la sfârșit te-am făcut pe tine, Israele român, ca să te pregătesc să stai cu cer nou și cu pământ nou înaintea Mea la venirea Mea. Vreau să așez peste tine cer nou și pământ nou, lucrate prin cuvânt. La început a fost Cuvântul. Eu am fost Cuvântul la început, și tot Eu sunt și acum, la acest sfârșit. La începutul sfârșitului Eu M-am născut din Fecioara mama Mea, ca să fiu Om și ca să-l fac Dumnezeu pe om, și te-am întocmit pe tine popor și te-am numit român, fiule. Și iată, precum din Israel Mi-am ridicat o mână de ucenici și am făcut din ei sare pe pământ, așa și din tine, popor român, Mi-am întocmit martori ucenici care poartă cuvântul Meu cel venit pe nori, ca să am martori și acum, la întoarcerea Mea pe nori, că am făgăduit că Mă întorc. Și iată-Mă prin cuvânt peste tine, fiule român, și vreau să te scoli ca și apostolii Mei de atunci și să fii tu fiu de samarinean, românule, poporul Meu. Ia cuvântul Meu și uită-te în el, ca să Mă vezi și ca să Mă cunoști că sunt venit prin cuvânt, căci îți dau cartea Mea din vremea aceasta. Iată, Eu stau și bat la ușa ta, popor iubit de Dumnezeu. M-am dus în casa Tatălui Meu cu cuvântul Meu, dar nu M-au cunoscut străjerii casei, n-au deschis cuvântului Meu. Iată, Eu stau la ușă și bat, și nimeni nu răspunde Celui ce strigă. Am venit la tine, Românie, așa cum am venit la Avraam când i-am vestit nimicirea Sodomei și a Gomorei, și n-am nimicit nimic până n-am vestit mai întâi. Nimic nu lucrez până nu vestesc cuvânt mai întâi, așa cum am lucrat prin prooroci în toate vremurile.

Vino spre Dumnezeu, România Mea! Vino, tată, și nu sta în necredință, că ai în tine popor ca în Sodoma. Vino și ascultă-Mi glasul, că am în tine fii care cred ca Avraam, care sunt făgăduiți să fie. Vino spre trezire, că omul fără Dumnezeu n-are ochi și urechi ca să Mă audă. Vino, biserica Mea, să-Mi auzi glasul, și fă-te pildă de înviere peste omul cel fără de veghere. Veghează și sună din trâmbiță și vestește turma română să-și iubească pe Dumnezeul ei Cel adevărat. Scoală-ți păstorii, România Mea, și pune-i de veghe peste tine, că au intrat în vatra ta dumnezei mincinoși. Vatra ta e sfântă, vatra ta e vatra Mea. Scutură și mătură vatra Mea din tine, că vin cu masă cerească la tine, fiule român, și îți dau să mănânci cuvânt din cer.

Iată cartea cuvântului Meu, că am vorbit din cer în mijlocul tău, Israele român. Am venit prin cuvânt să te povățuiesc spre împărăția cerurilor, să-ți amintesc povață caldă și proaspătă din cer. Ia pe tine împărăția Mea, ia în tine împărăția Mea, ca să știi că vin, și vei vedea că vin. Dacă acum nu crezi, îți voi mai spune iar că vin, îți voi spune când voi veni. O, n-aș voi să fii gol când voi veni. Să nu arunci, fiule, povața Mea, căci străbat cu ea văzduhul și vin. De patruzeci de ani vin cu povața Mea pe drum ascuns, pe cărăruță dosită, ca să nu prindă dușmanii cerului pe cei hrăniți din cer. Am venit mereu în șoaptă, și mereu M-am pitit cu cuvântul Meu în mijlocul tău, dar acum strig tare. Deșteaptă-te, creștine, deșteaptă-te, române, și roagă-te Domnului Dumnezeului tău, căci tu, Românie, ai coroană binecuvântată pe fruntea ta. Îngenunchează, poporul Meu iubit, și roagă-te așa cum se roagă Maica Mea Fecioară. De la începutul tău, țară română, și până la sfârșitul răutății se roagă Maica Mea Fecioară pentru țara română, și strigă:

„O, Doamne sfinte, ceresc Părinte,

Susține cu a Ta mână coroana română!“.

România are coroană de la Dumnezeu, și este regină România.

O, Românie, voiesc să-ți dau înapoi rodul binecuvântării pe care l-ai înstrăinat de tine. Ascultă glasul Meu, glasul Domnului Dumnezeului tău. Eu grăiesc din nori deasupra ta. Eu am munte binecuvântat, munte de taină cerească în mijlocul tău. Ia cartea și mănânc-o și te adapă din râul vieții, care curge din tronul Meu peste tine, căci tu, Românie, trebuie să proorocești la popoare și la neamuri și la limbi și la împărați vestea împărăției cerurilor, vestea de cer nou și de pământ nou peste tine, țară aleasă de Tatăl Meu, vestea de înnoire a omului, vestea de om nou, născut din cer. Amin.

Vino întru trăire sfântă, țară creștină, și plivește-te de spini și de ciulini, și să fie ogorul tău grâu curat și verde și frumos, care să stea la copt sub lumina cuvântului Meu, că vreau să fac în tine pâine nouă, și cine va mânca din ea, să se facă fiu al învierii. Scoală-te și vino, că vreau să-ți dau cămașă de înviere și viață fără de moarte, după cuvântul tău, căci tu ai spus despre o țară a tinereții fără de bătrânețe și a vieții fără de moarte, și iată, Eu vin la tine să-ți dau viață înviată, căci toate trec, dar cuvintele Mele nu trec, și vin spre împlinire. Apleacă-te, fiule român, și spală-te în râul acesta, în cuvântul vieții. Și dacă nu vei face așa, Eu te voi mustra ca să vii spre pocăință, căci Eu te iubesc. Eu iubesc pe cei ce Mi i-a dat Tatăl, dar vino în dragostea Mea, Israele român, că nu vreau, tată, să plângi la vederea slavei Mele. Vreau să te învăț cu slava Mea și să stai în așteptarea Mea, că vin curând, curând. Amin.

Vino spre slava cerului, poporul Meu. Tu nu te vei ofili, ci vei înverzi și vei înflori și vei rodi, că Eu te voi uda cu hrana cea din cer, cu mana cuvântului Meu, căci locul grădinii Mele spre care te aduni tu, locul acesta se numește locul Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine pe nori. Eu am norii suire și coborâre, Eu nu sunt un Dumnezeu neputincios. Eu vorbesc românește că așa voiesc Eu, și nimeni nu-Mi poate strica planurile Mele. Eu dau limbi Duhului Sfânt, Eu dau pe Duhul Sfânt peste limba românească, și fiii și fiicele României vor profeți în fața popoarelor de pe pământ, că Eu pe România am ales-o de țară a Mea. Țara Mea M-a răstignit. Poporul pe care l-am ales la început M-a scos afară din mijlocul lui, și Eu de atunci am îmbrățișat pe România și pământul țării ei, și atunci am lucrat cu Tatăl Meu și am născut poporul român, odată cu Mine l-am lucrat și l-am născut, și l-am încreștinat cu numele Meu, și am ales din nou Ierusalimul și l-am numit tot Ierusalim, ca și pe cel care M-a răstignit. De aceea se numește această țară Ierusalim nou, pentru că Eu dacă am plecat din cele ale Mele am luat cu Mine darurile și bogăția darurilor Mele cerești, care erau de la Mine peste Israel și peste Ierusalimul Israelului Meu, și am pus la temelia poporului român toată bogăția Mea cerească, și am născut acest popor și l-am uns prin mâna lui Melchisedec, ca să fie popor de sfinți la vremea de sfârșit, la vremea apropierii venirii Mele din nou pe pământ.

Am vestit-o pe România prin proorocii cei mari, prin care Tatăl Meu Îmi pregătea venirea în lume. Am vestit de un popor nou, de un lucru nou, de o țară a strălucirilor, care va fi piatră de tocmeală între neamurile pământului și care va lua cununa biruinței la plinirea răbdării ei. Am coborât această lucrare pe pământ și sunt prin ea în mijlocul României și stă cerul deasupra României lucrând și binecuvântând din această grădină în care Mi-am așternut văzut ieslea cuvântului Meu.

Pace peste România Mea și înălțare spre Mine ca să pot veni la ea, după cum am făgăduit, căci în ziua când Eu M-am înălțat lângă Tatăl, am văzut planul în mâna Tatălui Nostru și am văzut nașterea unui popor și slava pe care i-a dat-o Tatăl la naștere, căci de la naștere a fost uns acest popor, și de atunci și până acum cerul îi lucrează slava.

Duhul potrivnic n-a mai avut tihnă și s-a sculat ca să prigonească acest popor, și România a fost în toată vremea sub crucea ei, dar ungerea cea dintru început i-a păstrat sănătoasă sămânța, și a ajuns Sfânta Treime cu România, și vine vremea să-i fie plătită răbdarea de sub cruce.

O, Mă uit peste înțelepții României și Mă doare, și voi să-i strig și să le spun de Mine, și ca să fie ca Mine și nu ca ei, căci am cerul în brațe și voiesc să-l așez întru ai Mei și să lucrăm minuni și slavă despre care nu s-a mai pomenit.

O, dacă tu, România Mea, dacă ai ști tu să Mă primești ca pe bunul tău, te-aș slăvi fără să mai guști plata necredinței și a netrezirii. Dar iată, trec pe deasupra ta și strig ca să te ridic și ca să știi cum să-ți fie statul și umblatul, și ca să înveți să deosebești dreapta de stânga ta și să te îmbrățișezi cu Creatorul tău, Care vine ca un Mire la tine, și ca să vii în dragostea dintâi și întru sărbătoare la masă cu Mine. Căci voi întinde masă cerească în mijlocul tău, și va veni ca să te vadă mulțime însetată de Dumnezeu, dar legea ta va fi cerească, și va fi legea sfințeniei peste tine, și Eden curat în tine, și Duh Sfânt lucrător și împărțitor de la Mine prin tine, prin cei ce vor voi cu Mine și ca Mine, dar scoală-te și te înalță și caută spre Mine și dă de la tine necredința.

O, iubiții grădinii Mele, fericiți sunt cei ce cred acestei lucrări dumnezeiești care este născută în România, iar cei ce nu cred, vor fi luați cu spaimă ca să vină spre cele lucrate de Dumnezeu în ea.

Eu sunt, și sunt prin cuvânt. Iată, așa lucrez în vremea aceasta, și cuvântul Meu este izvorul care curge din tronul Sfintei Treimi în zilele acestea. Cuvântul Meu este râul vieții despre care este scris în Cartea Adevărului, și voi merge până la toate marginile, căci Îmi voi croi cursuri vii, și va curge acest râu peste toate noroadele, pentru toată făptura, și se vor împlini toate Scripturile cu această începătură nouă, căci va fi nouă și vie făptura Mea, va fi biserică veșnică inima făpturii Mele, va fi cer nou și va fi pământ nou, căci făptura Mea va fi templu curat și neîntinat și sfânt pentru toți vecii. România va fi Edenul cel nou, cel desăvârșit, și iată, lucrez să întorc făptura Mea în această grădină a fericirii.

… Românie, Românie, țară iubită de Dumnezeu! Ești iubită, și de aceea am pus-o pe Măicuța Mea ocrotitoarea ta, dar ești plină de lume rea, care a trăit o viață fără Dumnezeu, și în curând voi începe curățirea și voi rade pământul de tot gunoiul lui satan, să rămână pământul curat, moștenit de cei curați.

Voi umple de slavă văzută acest pământ românesc, acest Canaan peste care am lucrat cu cuvântul celor șapte tunete care au vorbit în vremea aceasta.

Sunt Mirele Cel din cer, Care am venit să-Mi îmbrac mireasa în haină cerească și să-i pun cununa acestei vremi de glorie cerească.

iată vremea aceea când omul trebuie să intre înapoi în grădina Edenului, de unde a căzut, în starea cea îngerească, în starea cea fără de păcat, în starea cea de duh și de har. Priveghează și așează bine ce a mai rămas de așezat. Ține ce ai până voi veni, căci sunt aproape, sunt la uși. Am venit cu ultimele așezări. N-am venit la început cu toate odată. Am venit pic cu pic ca să așez la loc cele ruinate și să așez împărăția Mea pe pământ nou și să fac om nou și să-l așez înapoi în grădina Edenului. Am venit cu ultimele vestiri. E vremea să închid în închisorile cele veșnice pe duhul cel rău, care M-a scos pe Mine din om. E vremea să aduc în starea cea dintâi făptura Mea, ca să fie așa cum sunt Eu, să fie ca Mine, ca să poată fi cu Mine.

… Și voi aduce Noul Ierusalim și Noul Canaan, și toți vor trăi viață fericită sub conducere dumnezeiască. Veți vedea mari minuni, veți vedea îngeri și fețe cerești dând slavă Preasfintei Treimi, împreună cu cei curați de pe pământ.

… O, Românie, Românie, cum te păcălise satan, de mergeai pe drumul întunericului, tu, țară sfântă și iubită de Dumnezeu! Nici nu știi câte bisericuțe ai pierdut de când te-ai unit cu satan. Am să scutur pământul României de toată pleava lui satan și am să-l fac curat și vrednic.

Românie, Românie, te întreabă Dumnezeu, de ce plângi? Ce te-a cuprins? Tată, tată, te-au cuprins durerile lui Dumnezeu. O, Românie, de ce nu ți-ai dat seama că tu ai fost țară sfântă și iubită de Dumnezeu? Sângele de român e scump și prețuit de Dumnezeu. O, Românie, Românie, de ce, tată, de ce te-ai lăsat înșelată de această tiranie? De ce ai stat să te tăvălească în așa murdărie? Dumnezeu este Părintele tău, și tu de ce te-ai lăsat condusă pe drumul întunericului, de nu voiai să-ți mai arunci privirea spre Mine? Mai era un pas și cădeai în râpa fără fund. Dar iată, Dumnezeu a sărit ca ars de durere și Și-a întins mâna Sa puternică și a dat de râpa fără fund răul și vrăjmășia cea din tine.