3.3. Chemarea omului spre naşterea din nou

Ziua nunții e cea mai dulce zi din viața omului, și cea mai frumoasă. Tot așa este și cu Mine. Dar ziua nunții Mele nu este ziuă, ci este nuntă fără de sfârșit apoi, este dulce fără de sfârșit. Amin.

Trudesc cu tot cerul cel de sus și cu tot cerul cel de jos să-i fac parte omului de ziua nașterii lui, și să-l cresc apoi, și să așez pe creștetul lui ziua nunții lui, cea mai frumoasă zi din viața lui, ziua cu care începe taina veșniciei lui, inelul Meu de nuntă pe degetul lui. O, greu mai pot peste om, greu de tot încap în om cu ziua nașterii lui, căci adevărata zi de naștere a omului e nașterea cea de sus, că scris este în Scripturile prin care Eu spun: «Cine nu se va naște de sus, nu va vedea împărăția lui Dumnezeu».

O, e prea vechi omul în viață stricăcioasă, și se joacă de-a viața de șapte mii de ani. Se joacă de-a nașterea și de-a viața până ce moare, până la somnul lui cel de veci. Ziua nașterii omului din Mine s-a întunecat adânc. La fel și ziua nunții lui. E zi de beznă pentru cer ziua nunții omului, e zi de întuneric nepătruns. E prea vechi omul în zilele lui de petrecere și nu-l mai pot smulge din ele ca să-i dau zilele vieții, zile veșnice să-i dau în locul zilelor lui. O, cum să-l fac pe om să Mă audă și să înțeleagă că ziua nașterii lui e zi de veci dacă ea este? Nu este peste om ziua nașterii lui, nu este. Omul se joacă numai, se joacă de-a ziua nașterii lui, de-a ziua nașterii lui din cer, de sus, căci aceea este naștere, ziua de naștere a omului. Pe pământ văd numai mort călăuzit de mort. Se duce omul la botez, se duce să se nască, se duce și se joacă de-a nașterea. Nu mai este om pe pământ care să aibă în el duhul nașterii ca să-l poată pune peste omul care vine să se nască. Nu mai poate omul rosti cuvânt cu duh de naștere în el, că e mort omul, și tot așa și grăiește. Taina nașterii, nu mai este om s-o poarte în el și s-o pună peste om.

O, cum să-l fac pe om să creadă ce spun Eu peste el? Îi spun omului că viața începe cu nașterea, dar cum să-l fac să creadă ce spun Eu și să nu se mai joace de-a nașterea? Eu sunt Cel ce naște și Cel ce Se naște. Pentru fiecare om Mă nasc ca să-l nasc pe el. Ziua nașterii lui, nu ajunge omul la ea, că n-are cine să i-o mai arate omului. Vin Eu și Mă arăt zi de naștere în calea omului, casă de naștere pentru om.

O, nu mai am unde să Mă așez ca să pot naște, ca să Mă pot naște! O, nu mai am! Cine să-Mi audă durerea? Plâng în taină și merg prin întuneric și nu dau de om. Cine să-Mi mângâie pașii? Omul s-a făcut întuneric pe calea Mea spre el, și Eu nu mai găsesc toiag cu care să Mă sprijin pe calea căutării Mele după om. Îl caut pe om ca să-i dau naștere și zi de naștere, și zi de nuntă apoi. Mă port după el cu ziua învierii lui dintre morți, ca să suflu peste el cu duhul nașterii și să-l nasc, și apoi să-l cresc, și să așez apoi peste el ziua nunții lui, cea mai frumoasă zi din viața omului, ziua cu care începe taina veșniciei lui.

Nunta cea de pe pământ îi aduce omului moartea, moartea Mea în om, în omul în care ia viață păcatul, pofta trupului și trufia vieții. Cel în care Eu nu încap cu fața Mea în el, acela este om trufaș, iar Eu sunt cerșetorul care-l cer pe el. Cerșesc de la om o zi, o zi de naștere pentru el, o zi de umilință în el, o ușă deschisă ca să intru și să pun în el ziua nașterii lui, ziua nașterii Mele în el. Nimic n-ar trebui să facă omul decât să se lase născut, să se lase spre naștere și să-și desfacă ochii și să vadă împărăția cerurilor cu ei, și apoi din ea să nu iasă, că afară sunt câinii și vrăjitorii și desfrânații și ucigașii și idolatrii și toți cei ce lucrează și iubesc minciuna, minciuna care-l ține rob pe om, mort pe om. Cel ce nu iubește minciuna, acela este om născut de sus. Așa este omul cel născut de sus, iar Eu îi dau lui bucuria cea de veci, ziua nunții, cea mai dulce zi din viața omului și cea mai frumoasă, zi fără de sfârșit. Amin.

Chem omul la sărbătoare de nuntă. Îl chem să vină și să-l îndemn spre naștere. Nunta Mea cu mireasa Mea dă naștere din ea, naște om nou din ea, și apoi îl crește până la ziua nunții lui, zi fără de sfârșit pentru om. Amin. O, poporul Meu mireasă! Am pregătit cu cuvântul Meu și cu mânuțele tale case de naștere. Mă prind durerile nașterii și vreau să scap de ele. Să-l nasc pe om vreau. O, de ar veni omul spre nașterea lui ca să scap de durere, de durerea Mea cea pentru fiecare om care nu dă să se nască! Eu sunt Cel ce naște, și sunt Cel ce Se naște. Nașterea omului din Mine este nașterea Mea în om și din om, și apoi omul trebuie să Mă hrănească și să Mă crească, și să-Mi facă apoi nuntă și să Mi se facă mireasă omul.

Învață-te, omule, să vii spre ziua nașterii, spre nașterea Mea în tine și din tine, și ia-Mă de Mă leagănă și Mă crește și iubește-Mă așa cum îți iubești pruncii tăi, și ferește-Mă de moarte, omule, ca să nu mori tu fără viața Mea în tine. Cine nu Mă are pe Mine de viață, acela este mortul după care Eu plâng de șapte mii de ani. Am venit să dau viață morților, dar morții nu vor să audă chemarea la viață. Plâng și suspin lângă omul mort, și nu pot să-i dau viață celui ce nu vrea să-i dau. Trudesc din greu să-i fac omului parte de ziua nașterii lui cea de sus. Cine se naște de sus, acela este ca cei de sus, iar cine nu se naște de sus, acela este ca cei de jos, ca cei fără de Hristos.

Vreau, omule, să te învăț să lucrezi minuni. Vino să te învăț să faci minuni. Nu lucra așa cum știi tu, căci ce faci tu și ce zici tu nu sunt minuni. Nimeni nu-ți spune ce este o minune, dar îți spun Eu. Minune este să faci tu voia Mea și nu pe a ta. Mai mare minune ca aceasta nu poți tu să faci. O, dacă tu, omule, vei face minunea aceasta, Eu voi fi apoi Domnul tău și Dumnezeul tău, iar tu vei fi fiul Meu, și Eu Mă voi libera de durerile nașterii tale. Apoi Eu îți voi da ziua nunții, zi dulce, zi fără de sfârșit dulce. Eu voi fi Mirele, iar tu, mireasa, și vom fi veșnic Mirii nunții, și pământul ne va fi așternutul, iar cerul, mângâierea. Iată minunea pe care te învăț Eu s-o faci tu, omule! O, vino să te învăț să faci minuni, căci ce faci tu nu sunt minuni. Minune este să-Mi ștergi Mie lacrima care-Mi plânge după tine. Minune este să-Mi curmi tu durerea care suferă în Mine pentru tine. Minune este să te naști de sus, omule, și apoi să fii. Mai mare minune ca omul cel născut de sus nu este minune. Nu te rușina, omule, cu nașterea ta de sus în mijlocul lumii fără Dumnezeu. Nu te înveli cu lumea ca să-Mi spui că nu te mai primește în ea dacă te vede după voia Mea. Fă-o tu pe ea să se rușineze cu sulemeneala ei, că lumea nu este frumoasă la față, și de aceea se vopsește, și cu vopseala ei te trage să fii ca ea și nu ca Mine, că ea se vede, dar Eu stau în taină cuprins și nu Mă poate lumea vedea.

Iată ce mare minune este să faci tu voia Mea în mijlocul lumii, omule. Dacă tu Mă lași să te fac Eu după chipul și asemănarea Mea, tu vei învia pe morți, omule, și vei fi asemenea Mie. O, nu lăsa morții fără înviere, că iată câtă înviere vreau să-ți dau ție și morților din morminte și morților fără de morminte, omule! O, uită-te la poporul Meu mireasă și ia de la el chipul Meu, și ia iubirea dintre Mire și mireasa Mea. Iubirea dintre Mire și mireasă e iubire fără de sfârșit, iar dacă ea se sfârșește, ea este altceva, nu este iubirea.

Nu vă fie milă sau rușine de lume. Fie-vă milă de îngeri, nu de om, și îmbrăcați-vă trupul în straie de nuntă, voi, fii și fiice ale oamenilor care dați să înviați la cuvântul Meu care strigă la morți să învieze.

Voi, fiice ale oamenilor! Lăsați pe om să învieze, că moartea omului a venit prin femeie. Luați pe voi straie de nuntă și înfecioriți-vă inima și cugetul și trupul și fața.

Omule, fă-te făcător de minuni, căci cea mai mare minune între cer și pământ este să faci tu voia Mea, și Eu te voi numi făcător de minuni, făcător de iubire. Amin.

Hai să aducem învierea cea pentru viață, că așteaptă neamurile pământului viață și n-au de unde s-o ia. Viață le dau Eu numaidecât, dar să le arătăm că drumul cu care sunt ei învățați spre Mine e plin de scorpioni veninoși, care nu numai că le sug oamenilor pâinea și duhul, dar îi și omoară cu mușcătură veninoasă. Că iată, cel ce dă să vină să învețe de la Mine viața cea veșnică și s-o trăiască apoi, e tras acesta înapoi, e vânat înapoi de cei ce sunt învățați să mănânce pâinea și duhul omului și înțelepciunea din om. Propovăduirea veacului acesta îl învață pe om să se facă creștin de modă nouă, și omul se duce pe apa sâmbetei, adică spre moarte, iar duminica, viața cea înviată în om, se strică și nu mai are în ea învierea omului, căci toate cele sfinte sunt călcate în picioare de tot omul. Omul a făcut din trăiri păgânești obiceiuri creștinești, zice el, și așa îl va găsi venirea Mea pe cel ce face așa. Zilele Mele de praznic ceresc au fost luate de oameni și călcate în picioare pentru poftele inimii lor. Mă doare de la acești batjocoritori care nu Mă așteaptă să vin, care nu se așteaptă să vin. Aceștia n-au de unde să învețe viața cea veșnică, n-au de unde să Mă cunoască pe Mine Dumnezeu adevărat.

Vreau să stric casa care înșeală pe oameni sub numele de casă a Mea. Dau vălul de pe ea, și așa o stric, că vreau să-l trag pe om la Mine și la Tatăl. I-am bătut atunci cu biciul pe neguțătorii din templul care puseseră peste el numele Meu. Din nou voiesc să spun oamenilor adevărul cel despre casa Mea, și despre casa care-și zice a Mea. Mulțimi de oameni sunt plini de lacrimi înăuntrul lor și caută după Mine ca să-i vindec și să le dau pacea, dar vai, nu dau aceștia de calea Mea cu omul, ci dau de omul care Mi-a răpit calea ca s-o pună pe calea lui și să-Mi fure cu ea pe om, pe omul pentru care Eu am plâns pe cruce ca să-l răscumpăr pentru înviere.

Acum, stric casa care înșeală pe om sub numele de casă a Mea, și zic: «Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu vă împărtășiți din păcatele ei și să nu luați din pedepsele ei, fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer, și Dumnezeu Și-a adus aminte de nedreptățile ei, că s-a găsit în ea sânge de prooroci și de sfinți, și sângele tuturor celor înjunghiați pe pământ». Și apoi iarăși voi rosti și voi zice: «Veselește-te de ea, cerule, și voi, sfinților, și voi, apostolilor, și voi, proorocilor, pentru că Domnul v-a făcut dreptate în judecata ce ați avut cu ea». Amin. Atunci învierea multora atunci va veni, și noroade multe vor învăța calea învierii din morți, calea cerului pe pământ cu omul, sfințirea pământului. Amin.

Nașterea îl face pe om să fie, dar iată, azi nu mai sunt adevărate locașuri în care să vină omul să se nască și să fie apoi, și să aibă doici apoi, care să-l îngrijească și să-l hrănească, și omul să crească și să stea la crescut. Pruncii cei născuți din oameni sunt dezmierdați, sunt dădăciți în fel și chip, și sunt hrăniți și sunt îmbăiați și sunt înfășați și sunt ocrotiți și sunt iubiți, și ei cresc. Dar cei ce vor să se nască din cer și să fie, aceștia nu mai găsesc case de naștere și îngrijire pentru creștere. Eu am venit după om acum două mii de ani ca să-l iau în Mine, și să-l nasc apoi cu naștere nouă și să-l am iar al Meu, și am lucrat sub cerul liber, și M-am făcut doică pentru cei ce s-au lăsat spre naștere. Dar Ierusalimul cel de atunci n-a cunoscut cele spre cercetarea lui, spre pacea lui, n-a cunoscut vremea nașterii lui cea de sus așa cum biserica cea de azi nu cunoaște și nu crede și nu pricepe minunea cuvântului Meu care curge ca râul peste pământ din grădina aceasta în care Eu Mă sălășluiesc cu cuvântul spre nașterea din el a omului.

Vreau să fac din cuvântul Meu de azi soare strălucitor și binefăcător ca să lumineze și să încălzească tot pământul. Cuvântul Meu din zilele acestea să fie ploaia care face să crească via cea nouă, și să se ivească de la el naștere nouă, om nou, îngrijit de îngeri, ca să crească omul și să fie.

Am voit să fie spre pacea pământului izvorul cuvântului Meu de azi, dar pământul este plin de uscăciuni, și acestea vor fi adunate de îngeri așa cum își curăță omul grădina de uscături primăvara, și acestea vor fi date spre foc, ca să fie curat pământul, și apoi pregătit de însămânțat. Și voi începe să fac omul, că el nu se dă spre facere. E prea vechi în rele și nu vrea să se dea la înnoit, iar Eu am ajuns cu lucrul Meu la înnoirea lumii, la nașterea din nou a lumii, la cer nou și la pământ nou. Sunt Împăratul Cel veșnic, iar împărăția Mea are în ea cer nou și pământ nou și om nou și popor nou, curățat prin jertfa Mea și prin învierea Mea.

E cerul plin de suspin după nașterea din nou a lumii, după înnoirea pământului care cere să fie curățat și lucrat. Iar tu, popor al nașterii de sus, ești via Mea cea nouă, și din tine voi altoi și Îmi voi face totul nou, cu cuvântul Meu cel de peste tine. Aceasta este vestea Mea cea bună de care se bucură îngerii și sfinții în cer sus, și pe pământ jos, căci tot ce este în cer așteaptă înnoirea, așteaptă împlinirea făgăduinței de cer nou și de pământ nou. Amin.

Veniți, voi, oameni, la izvorul ei, și veți fi roditori apoi. Eu am venit să vă chem la Mine, și vă pun înainte darul umilinței, izvorul sfințeniei, căci viața cea din cer are ca temelie umilința, puterea care-l face pe om să poată pentru viață. Amin.

Eu M-am făcut Om, dar am venit din veșnicie. Am venit să lucrez veșnicia peste om, ca să fie omul înghițit de veșnicie, să fie omul mântuit. Așa a spus bătrânul Simeon: «Văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor noroadelor, lumină spre luminarea neamurilor, Doamne. Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora, și ca un semn care va stârni împotriviri».

Eu l-am învățat pe om să nu se ascundă, și l-am învățat să trăiască, nu să moară. Cel ce trăiește nu se ascunde, iar cel ce moare se ascunde. Vin și acum și îl învăț pe om să trăiască, îl învăț să fie ca să nu mai aibă de ce să se ascundă, căci dacă se ascunde, nu mai este, fiindcă cel ce moare se ascunde.

Omul trebuie să se micșoreze ca să intre în Mine, ca să trăiască cu știrea Mea, ca să-Mi dea Mie viața lui și duhul lui, că aceasta înseamnă să intre omul în Mine, să știu Eu de el mereu. Eu M-am micșorat de am intrat în om și i-am dat lui toată taina Mea, tot gândul Meu, ca să-i arăt omului cum trebuie să fie nașterea lui din Mine și trăirea lui în Mine, iar el să Mă întâmpine mereu, ca să nu fie singur, iar când Eu îl întâmpin, el să-Mi deschidă, el să nu se ascundă.

Acum am venit să spun la tot omul adevărul, că este vremea judecății, vremea adevărului. Aceasta înseamnă judecata: adevărul. Amin, amin, amin. Cuvântul Meu este adevărul. E vremea lui, și de aceea vine pe pământ. Să Mă întâmpine omul și să ia cuvântul Meu și să-l pună peste el și să-și vadă statura și să vină să-l fac din nou pe el, căci omul este nefăcut. N-are cine să-l facă pe om ca să fie. Eu sunt Făcătorul omului, și am venit să-l fac. Tot omul spune: „Dumnezeu m-a făcut“, dar Eu nu spun tot așa. Dacă l-aș face Eu pe om, ar fi omul după chipul și asemănarea Mea, nu ar fi cum este el acum, iar cum este el acum, el singur mărturisește cine-i este tată, căci fiecare seamănă cu tatăl său. Amin.

Să Mă întâmpine omul și să ia peste el cuvântul Meu cel de facere a omului. Și după ce se lasă făcut, și după ce e făcut, numai apoi să zică „Dumnezeu m-a făcut“.

O, poporul Meu! O, popor al venirii Mele! Arată-i omului facerea ta din mâna Mea. Să vadă omul la tine om făcut de Dumnezeu, căci zic: fericit este cel ce vine la Mine ca să cunoască viața și taina ei și duhul iubirii veșnice, ca să stea în el și să crească și să fie, căci în poporul Meu vor fi numai drepți, vor fi numai sfinți. Amin, amin, amin.

Aș striga ca un leu rănit, să rup inima omului și să-l trezesc să audă de la Mine și să ia înțelepciunea tainelor vieții peste el, ca să știe că cel ce se botează, acela se naște din Dumnezeu, și trebuie să fie dacă se botează.

O, sunt cuprins în durere fără margini, că omul nu are început al său, nu are omul frică de Dumnezeu ca să se ridice pentru începutul său pentru ca să se facă om nou. Cel ce nu crede în viața veacului ce va să fie, acela calcă poruncile vieții acesteia, iar cel ce crede își lucrează lui această viață. Cel ce se botează, cel ce se naște prin botez, trebuie să se facă prunc apoi, trebuie să se facă copil apoi, căci aceasta este taina botezului: să fie omul prunc apoi, care nu mai trece și care moștenește pe cele din cer în el, nu pe cele de pe pământ, ci pe cele ale vieții ce va să fie.

Eu voiesc să nu mai moară omul și voiesc să-l învăț viața. Eu voiesc să ia omul haina lui cea din cer, casa lui cea din cer și să-Mi fie Mie locaș, și Eu să Mă arăt cu el în cer și pe pământ. Asta voiesc Eu.

O, vino, omule, spre pocăință, vino spre botez! Vino să iei de la Mine această învățătură, că nimeni nu te învață pe pământ puterea acestei taine, a nașterii din Mine a omului prin botez. Vino, și învață-te să vii, că mulți dau să vină, dar nu știu să vină. Această știință voiesc să ți-o dau.

Dau să te învăț, dau să te deprind să vorbești cu Mine, omule ieșit din om. La botezul Meu a vorbit cu Mine apa Iordanului și Tatăl din cer, și voiesc să știi ce înseamnă botez și nașterea ta de sus, ca să fii apoi, că iată, nu ești, și mori mereu și nu ești, căci iubești moartea și nu viața. O, Eu pentru tine am venit de la Tatăl și M-am făcut Om, și am trecut întru totul prin cele omenești, ca să le zdrobesc în trupul Meu și să auzi tu câte am făcut Eu pentru tine. Vino să auzi învățătura Mea de la sfârșitul timpului, că iarăși lucrez pentru viața ta, omule. Iarăși vin de la Tatăl și cu Tatăl ca să-ți dau mâna și să înveți să vii la viață, că Eu ție Mi-am dat viața, și mereu ți-o dau ca să iei din ea și să fii. Cufundă-te în cuvântul Meu cel de facere nouă și botează-te în el, omule, că-ți grăiesc cuvânt de naștere din nou, fiindcă Eu nu voiesc moartea ta, ci să te întorci și să fii viu. Amin, amin, amin.

O, vino, omule, să te sui la cer și să cobori în tine apoi, și să te uiți peste tine. De prea multă vreme faci tu cu tine ce vrei tu, omule ușuratic, iar menirea ta este alta, și este din cer, și tu nu mai știi glasul cerului peste tine. Iată glasul Meu, care grăiește din Mine peste tine. Așa grăiam și cu Adam, dar el s-a ascuns și a uitat taina inimii omului, așa cum tu ai uitat taina inimii tale, omule despărțit de taina vieții veșnice. Voiesc să te oprești și să asculți vorbirea Mea cu tine. Vin zilele veșniciei pe pământ, și Eu ies în calea ta și îți țin calea cu zilele veșniciei, ca să Mă vezi și să Mă mărturisești Dumnezeu al tău, și apoi Eu să-ți deschid ochii, așa cum am deschis ochii ucenicilor Mei care au văzut slava Mea de pe munte, fața Mea cerească, fața Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în om.

Vino, omule, vino să-Mi vezi fața! Vino la Mine ca să vezi! Eu Mă aplec până la tine ca să-ți vindec ochii și să vezi. Eu cobor din cer și îți țin calea, căci sunt Cel ce este. Așa i-am spus lui Moise pe muntele slavei Mele; i-am spus: «Eu sunt Cel ce sunt». Așa îți spun și ție, omule care te apropii de muntele slavei Mele, de locul în care Eu, Domnul, grăiesc cu omul ca să se audă grăirea Mea peste pământ. Deschide Scriptura, omule, ca să auzi grăirea Mea din ea; și deschide urechea, omule, ca să auzi grăirea Mea de azi peste grădina Mea cea plină de miresmele cuvântului Meu care vine la tine ca să te învețe taina inimii. Inima ta este casa Mea, nu este a ta. Eu de aceea am pus-o în tine, omule, dar tu nu știi taina ei. Eu de aceea te chem să asculți grăirea Mea cu tine, te chem să te învăț, și să lucrezi tu după învățătura lui Dumnezeu, Care te cheamă la împărăția Sa. Te chem să te învăț că inima ta este casa Mea, casa lui Dumnezeu în om. Amin, amin, amin.

O, copilași de la iesle, vreau să-l învăț pe om taina inimii, taina cerului pe pământ, statul Meu cu omul. Inima omului trebuie să vorbească cu Mine, căci inima Mea vorbește cu omul. Trebuie și omul să vorbească cu Mine. O, nu mai știe omul vorbirea lui cu Dumnezeu, căci în inima lui stă el, omul, și stă fără Mine. Locaș al cerului este inima omului. Așa a fost ea făcută atunci când Eu l-am zidit pe omul cel dintâi. Scaunul Meu de domnie este inima omului, dar nu aude omul taina aceasta, taina inimii omului. Voiesc să Mă audă omul. Trec cuvânt prin grădina cuvântului și Mă duc spre oameni ca să Mă audă, și îi aduc pe oameni aproape, ca să Mă audă și să le spun despre venirea Mea.

Sunt cu voi cuvânt și trup, copii de la ieslea cuvântului Meu de azi, și iată-Mă după două mii de ani împlinindu-Mă cu venirea Mea din nou pe pământ și strigând în lung și în lat omul. Amin.

Să vină omul la Mine, ca să-l fac din nou! Să vină omul să-l așez din nou în rai, căci viața lui a rămas în rai! Vreau să-l înveșmântez din nou pe om cu haina lui cea din cer, cea din rai. Cu nestricăciunea să-l îmbrac pe om, cu viață veșnică să-l dăruiesc, și să învețe omul ce înseamnă cuvântul om; cuvântul biserică să-l învețe omul.

O, ce bine ar fi să-și caute omul sănătatea cea de la Mine, cea cu Mine, căci David s-a rugat să-l iert după ce a păcătuit. S-a umilit, s-a pocăit, s-a îndurerat și s-a plâns la Mine pentru păcatul lui și a zis: «întoarce, Doamne, fața Ta de la păcatele mele, și șterge-le, și mă zidește înăuntru cu inimă curată, cu duh drept, și nu urgisi inima mea cea înfrântă și smerită, Doamne». Așa s-a umilit David, și așa a zis după ce a păcătuit. Adam însă s-a ascuns de Mine și s-a dezvinovățit înaintea Mea, și apoi nu M-a mai iubit, de vreme ce nu s-a smerit ca să se bizuie pe dreptatea Mea cu care am lucrat pentru nepocăința lui. Amândoi, și David și Adam, au căzut prin femeie, dar unul s-a împietrit, iar altul s-a umilit și s-a pocăit și a căutat la Mine ca să-l curățesc și să-l înnoiesc.

Să înveți, omule, din cele ce-ți spun Eu ție acum, la venirea Mea după tine, și să-ți cauți sănătatea cea de la Mine, căci scris este în cartea lui David: «Inima înfrântă și smerită, Dumnezeule, Tu nu o urgisești». Să înveți, omule, din venirea Mea după tine, căci iată-Mă după două mii de ani strigând în lung și în lat omul să vină să-l fac din nou, că s-a stricat după ce l-am făcut. Lasă-te atins de Duhul Sfânt al cuvântului Meu care vine după două mii de ani pe pământ după tine, omule, căci vin cu strigarea Mea cea de la miezul nopții și sunt Mirele Care vine. Amin, amin, amin.

N-are omul de unde să mai știe drumul dacă nu vin Eu să i-l spun și să i-l arăt, căci pe ghicite nu se poate pentru calea cea cu lumină și cu viață pe ea, nu se poate, fiilor. Ies Eu în calea omului și îi vorbesc după dreptatea Mea și îi fac judecata, doar, doar s-o umili omul ca să zică apoi cum a zis David, căci așa a zis: «Fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea, căci Ție Unuia am greșit, și ceea ce este rău înaintea ochilor Tăi, aceea am făcut, încât Tu ești drept și nepărtinitor întru cuvintele și hotărârile Tale, Doamne». O, așa să zică omul, fiilor, și să iasă apoi omul din lume și să vină la Mine ca să-l fac din nou, căci s-a stricat după ce l-am făcut, și el nu se poate face, ci se strică mereu. O, greu se mai lasă omul, greu se mai lasă făcut de Mine, greu se mai lasă omul întors la Mine! Iar cel ce se întoarce să vină să-l învăț întoarcerea care-Mi place Mie, să vină să-i dau Eu prin îngeri zidire ca a Mea, statură ca a Mea, să vină să-l fac din nou. Amin, amin, amin.

Iată lucrarea lui Dumnezeu Făcătorul, lucrarea facerii omului la început și la sfârșit, lucrarea lui Dumnezeu Cuvântul, Care lucrează facerea omului. Cel ce vine și nu stă la făcut, acela nu este, acela cade de pe calea răscumpărării. Nici un om nu se poate face singur; îi trebuie mamă și tată pe Dumnezeu, căci omul este tatăl minciunii, și din om ies numai stârpituri, căci așa e lucrarea omului cel ieșit din om. Dar iată-Mă după două mii de ani din nou Făcătorul omului. Eu sunt Omul Cel nou, Omul cu Duh dătător de viață, Omul Cel din Tatăl, căci precum Tatăl are viață în Sine, așa și Fiul are viață în Sine și o dă celor ce se dau Lui. Amin.

Voiesc să pot Eu în om, nu omul. Aceasta voiesc. Amin. Și voiesc să fac Eu în om facerea omului, facerea din nou a omului. Amin. Să-l iau pe om în mână așa cum am luat pământ în mâini la început și l-am zidit pe om din pământ. Să-l iau pe om în mână și să-l frământ cu mâna Mea și să-l așez înaintea Mea om plăcut Mie, așa cum am voit să fie omul când am luat pământ și l-am zidit pe om din pământ, ca să Mi se supună apoi, și să-i fiu omului Dumnezeu, și să fie omul prin Dumnezeu pe pământ, și să umple pământul omul cel plăcut lui Dumnezeu. Amin.

Străbat cerul și pământul cu lucrarea facerii omului. Îngerii din cer Îmi lucrează nevăzut lucrarea cuvântului Meu care vine cu Mine pe pământ cu împlinirea lui, căci îngerii sunt duhuri cu putere. Să nu uite omul că Eu sunt Dumnezeu și nu el, și dacă uită Eu îi amintesc că uită, ca să se facă mic înaintea Mea și ca să-l pot ocroti pe cel ce-Mi recunoaște ființa și puterea.

O, acesta este cuvântul iubirii, cuvântul strigării, cuvântul ocrotitor. Puneți-l peste voi, o, oamenilor! Luați-l și voi, cei ce stați în lucrare de biserică, și așezați-vă fecioare înțelepte, nu fecioare neînțelepte, care rămân afară. Scoateți minciuna de sub haina de călugărie, de sub haina de preoție, căci nu haina îl face pe om. Lăsați-vă spre înțelepciune, că iată, diavolul vă pârăște înaintea Mea ziua și noaptea, zicând că numai gura e de voi, gura și haina. Împodobiți adevărul, dar nu minciuna. O, treziți inimile voastre! Domnul vă strigă. Eu sunt Cel ce sunt, și voiesc să fie și omul, și e vremea să fie sfânt omul, că vin cu sfinții din cer pe pământ, vin cu cei odihniți prin nădejdea învierii. Amin. Dați trupurile voastre jertfă sfântă și scoateți-le de sub vină și de sub păcat, că voiesc să rostesc dezlegare de păcate peste toți cei ce se pregătesc pentru naștere de sus, iar cel ce se naște de sus, nu păcătuiește, pentru că sămânța lui Dumnezeu rămâne în el. Iată Semănătorul și sămânța! Iubiți această milă, căci Dumnezeu este iubire. Să-L ia omul pe Dumnezeu în el, căci Dumnezeu este iubire, iar omul să facă tot așa, să se facă iubire pentru Dumnezeu, să-L iubească omul pe Dumnezeu. Amin, amin, amin. Să nu mai caute omul decât împărăția Mea cu el, că toate cele de trebuință pentru ea i le dau Eu omului. O, nu știe omul și nu vede omul ce bogății am Eu pregătite pentru el, numai să Mă primească omul în casa lui, în viața lui, în inima lui, în calea lui. Să Mă lase omul să-i țin calea, ca să-l învăț calea cu Mine pe om.

Iată, îți țin calea, omule. Mă fac cuvânt în cer și cobor cu el la tine pe pământ, ca să-ți țin calea și ca să-ți arăt cum să mergi pe cale cu Mine. Nu vin să-ți fac rău, ci vin să-ți fac bine. Nu e nimeni să-ți mai facă bine, și de aceea M-am coborât în calea ta. Lasă-Mă să te ridic spre nestricăciune și să înving moartea în trupul tău și să fii viu. Oare, nu vrei să fii viu? Oare, vrei să fii mort? O, până când vrei așa? căci păcatul este moarte. Eu plâng pe urma ta și Mă aplec după tine ca să te scap de moarte mai înainte să vin cu slava zilei Mele celei mari, căci atunci vin pentru fiii mâniei, care n-au primit iubirea adevărului ca să fie vii. Dă-Mi-te Mie, omule fugar! căci am venit să-ți dau ție împărăția Mea, bogăția Mea. Amin, amin, amin.

O, fii ai oamenilor, nu faceți din Scripturile Mele rod păcătos. Eu am spus așa: «Dumnezeu este iubire». Nu vă înșelați, ci folosiți pe Domnul cu împlinirea acestei Scripturi, nu pe voi. Nu faceți altceva în numele iubirii, în numele lui Dumnezeu. Faceți-L numai pe Dumnezeu unul peste altul. Lucrați numai tot ce înseamnă Dumnezeu în om, căci iubirea înseamnă Dumnezeu. Amin. Cel ce săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că de la început diavolul păcătuiește, dar acum Eu Mă fac cuvânt în cer și cobor cu el pe pământ, ca să stric lucrurile diavolului. Grăiesc duhovnicește ca să-l trag pe om către Mine. Nu mai grăiesc deosebit cu voi, fiilor duhovnicești, și, iarăși, deosebit cu cei pământești, căci ispitirea cade și ea de pe picioare. O, de ar rămâne dorul de cer în locul duhului ispititor, care vine de la trup și de la pofta trupului, care se războiește în mădularele omului! O, de ar înțelege tot omul că am venit să-l ajut să se ridice deasupra neputințelor lui!

– O, fiilor, toate sunt scrise în Scripturi, dar omul se face că nu le știe. Așa face omul și cu cuvântul Meu cel de azi, pe care Eu, Domnul, îl scriu pe pământ prin mânuțele voastre. Este scris în Scripturi că «necredincioșii vor fi șterși de pe pământ», dar omul s-a învățat să piară și zice că așa este legea de când lumea. O, nu asta este legea! Asta nu e lege, omule. Asta este plata păcatului tău, omule învățat cu pieirea. Omule, omul cel ieșit din tine este plata păcatelor tale, nu este lege. Vezi tu la ce spui lege? Tu spui lege la păcat, căci l-ai pus lege peste tine ca s-o împlinești. Împlinește-o dacă așa vrei, dar să știi că Eu pe om îl fac tot din pământ, așa cum l-am făcut întâi, căci cel ieșit din tine este păcatul tău, nu este omul. Ce să-ți fac dacă tu ai voit ca femeia să fie femeia ta? Dacă tu rămâneai al Meu, rămânea și femeia a Mea, și rămâneai omul lui Dumnezeu, că Eu pentru asta te-am creat. Eu nu te-am creat ca să te dau păcatului, ci te-am creat ca să te rodesc și ca să te înveți lucrul rodirii, dar dacă tu ai făcut femeie a ta din femeie, ai uitat pe Dumnezeu și te-ai alipit de femeia ta, și n-ai mai știut taina trupului cel făcut de Dumnezeu, care spune că nu sunt doi cei doi, ci sunt unul, împreună cu Dumnezeu, precum Unul este Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Amin.

Acum am venit pe pământ cuvânt ca să-ți fac judecata, omule. O, dacă te-ai pocăi de fapta ta cea adâncită în timp! O, dacă ai vrea să fii credincios și nu necredincios! O, omule necredincios, care nu împlinești cuvântul Meu! Împlinește-l, că vin din cer și îți spun acest cuvânt. Ești bătrân de șapte mii de ani, omule. Când erai în rai, grăiam cu tine și tu Mă auzeai. După ce ai ieșit din rai pentru neascultare și pentru păcat, L-ai dat pe Dumnezeu pentru păcat și ai ascultat glasul păcatului. O, glasul păcatului îl auzi și îl crezi, dar glasul Meu nu-l mai auzi și nu-l mai crezi. Urechea ta e poartă a fărădelegii; la fel și ochii; la fel și credința; la fel și înțelepciunea, căci tu ai schimbat cursul înțelepciunii tale odată cu ieșirea ta din rai când te-ai împotrivit Făcătorului tău. Dar Eu am deschis porțile raiului, ca să Mă vezi și să Mă auzi, căci am venit după tine cu vindecare, și voiesc să-ți întocmesc din nou urechea și ochii și tot trupul tău. Stau în ușa cortului Meu, și am pus înaintea ta semn ca să Mă cunoști. Cuvântul Meu este semnul. El este izvor de apă vie în pământ fără de apă. Eu sunt cuvântul cel din cer, prin care Mi-am născut copilași pentru Tatăl, ca să stau cu ei înaintea ta, omule hoinar și fără cale. O, când te-am întocmit din pământ, a fost ușor. Acum ești carne și sânge, dar acestea nu moștenesc împărăția cerurilor, căci se împotrivesc prin duhul lor cel potrivnic vieții, fiindcă scris este: «Ce este din trup, trup este, carne și sânge este». O, greu Îmi este să te întocmesc din nou, căci tu ești potrivnicul Meu, ca și diavolul, dar iată ce cuvânt am rostit pentru ca să-l împlinesc: tot ce a făcut omul pe pământ, se va întoarce împotriva omului. Tot ce a făcut omul pe pământ, sunt pietre de aducere-aminte ale păcatelor omului care s-a făcut potrivnicul lui Dumnezeu pe pământ.

Îi voi arăta omului că Eu, Domnul, tot din pământ îl voi zidi pe om, căci învierea morților va fi judecata omului care a făcut din păcat om. Eu pe om l-am întors în pământ ca să-l rușinez și ca să știe că tot ce a făcut el, nu este, și ca să-l fac tot Eu apoi, și tot din pământ să-l fac, căci au fost și sunt pe pământ oameni care s-au lăsat cu Mine pentru facerea din nou a omului, și cu aceștia voi lucra pe om, așa cum am voit să lucrez cu omul cel întâi zidit, iar Eu, Domnul, voi rosti cu cuvântul Meu prin gura celor ce s-au lăsat lucrați de Mine, și voi ridica din pământ neamul omenesc, spre judecata duhurilor potrivnice lui Dumnezeu. Și voi fi Dumnezeu drept, și voi așeza pe cei drepți moștenitorii cerului și ai pământului, «cer nou și pământ nou», după cum este scris în Scripturi. Amin.