3.4. Îndemn şi mustrare peste slujitorii bisericii României

… Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am coborât din cerul sfânt să vă spun: fiți conștienți, nu fiți amețiți. E greu, tată, de viața voastră. Ce sabie dureroasă a tăiat inimile voastre! Cum adică? Fiți pricepuți și să umblați treji.

Aseară, la orele 23:30, a încetat din viață părintele vostru ortodox, Justinian patriarhul. Boala nu a fost nimic pentru el, căci pentru fiecare creștin, moartea nu i se pare și nu vine cu durere, dar durerea i-a fost prin necaz. I-a luat locul un altul, pe care el nu l-a voit. Și acest înlocuit nu este cu Duh Sfânt, ci este cu duhul în multe feluri. Nu ține în dreptate cu Mine sau cu tine, și ține în dreptate cu minciuna, ține în dreptate cu iubitorul de argint și cu iubitorul de aramă. El stă pentru mândrie, nu pentru Mine. Veți vedea întunericul de care ați fost anunțați.

Poporul Meu, ține bine la viața creștină, n-o lăsa să prindă rugină pe ea, și curățește-o mereu pentru Dumnezeu. Mănâncă hrana ta din mână curată și blagoslovită. Chiar dacă cineva îți zice: „Ia!“, tu nu băga în tine apă cu pâine nesfințită, încercându-vă să vadă dacă voi îi cunoașteți pe ei. Copilașii Mei, odraslele Mele, veniți-vă în fire și purtați-vă bine viața cu Mine. Poate acum te culci și nu se știe cum te scoli.

Poporul Meu cel îndoit, poporul Meu cel întristat, care ai durere mare pentru această brățară care se desființează. Nu se ține seama că a dispărut acest patriarh. Îl plânge familia sa, îl plânge toată biserica ce se numește biserică duhovnicește. Ați auzit? Nu aveți voie să glumiți. Purtați-vă cum se cuvine. Să purtați doliu. Fiule tată, se bucură țara toată de plecarea lui, că dacă ținea cu sine, nu-l întrista ca să-și piardă viața. Nu a avut voie nimeni să stea lângă el în timpul acela, decât numai dușmani au avut loc la căpătâiul lui. Nu a dat voie nici în biserică să se vestească. De ce când pleacă altcineva vestește la toate aparatele de știri? Pe cine-l doare inima de sine? că acesta a ținut bisericile și mănăstirile în mână, dar de acum nu va mai fi, și toate, toate se dărâmă, și duhovnicește, și pământește. Toți călăii se bucură. Când l-a adus pe acest înlocuitor și a cerut binecuvântare spre a sa lucrare, patriarhul Justinian nu a voit, și a plâns cu suspine și i s-a ridicat de la inimă un nod mare, care nu a mai avut salvare. Justinian se scrie în condica fericiților.

… Aveți toată grija ca tocmai acum la sfârșit să nu vă înghită antichrist. Și acum când vorbesc, e antichrist de față. Și lângă patul lui Justinian a stat antichrist lângă el, că doar, doar o scăpa ceva ca să-l poată lua. Patriarhul cel mare al cerului i-a dat binecuvântare și hrană multă, multă când a plecat. Amin.

Și patriarhul Justinian e ceva, dar el nu știe ce se petrece în România și în slujitorii bisericii lui; nu știe răutatea lor. Șade ca Daniel între lei și nu poate să-i ceară fiicei lui să-i dea o cană cu apă, că nu o lasă. Îi dau ei apă. Dar mult nu va fi și toți vor pieri. Fiule, mai e scris în Apocalipsă un război, dar nu cu arme de foc. Și să știți că apropiatu-s-a.

O, tată, patriarhul Justinian e pe patul de moarte, suferă greu din partea poporului rău. Dacă poporul său nu ar fi rău și dacă Justinian ar mai fi în puterea sa, nu ar mai fi intrat oameni cu duh necurat în patriarhie.

… Preotul Mirică Ilie când a pornit pe trâmbița Mea la spitalul-azil a zis să moară acolo, să nu mai vină, ca să nu mai încurce. A făcut ca boierul cu cocoșul. Dar iată că în vremurile de azi vasul Meu trăiește, iar preotul Mirică Ilie și soția sa sunt îngropați în mormânt. De atunci și-a săpat groapa, și lui, și soției sale. Când făcea trâmbița Mea jertfă la bisericuță, îi dădea și soției sale, și nici ea nu lua, nici pe nepoți nu-i lăsa, și le spunea: „Nu luați, că această femeie e blestemată de preot.“ Și a plecat cu blestemul neiertat.

… Patriarhul Justinian a făcut un bine la cineva. Pentru binele acesta are rădăcină adâncă la Mine. Dar are jurământ, cât va trăi el, nimeni nu-l poate scoate din slujba sa duhovnicească. Și dacă nu era așa, nu mai era Biserica Ortodoxă și nici un creștin nu mai era. Să țineți minte, tată, că de aceea nu poate să-l răstoarne, și de această faptă s-a adus la cunoștință și la elevii din școală.

… Alergați să mâncați Trupul și Sângele Meu, că vine o furtună peste preoți, că pune în loc de anafură curată din apă și făină, se duce și ia din târna altuia colacul și face anafură. Nu se poate să se facă anafură decât din apă și făină. Nu mai scăpați anafura pe jos. Să se aducă la cunoștință sfântă.

Oițele Mele, va veni vremea ca dintr-o sută de preoți să rămână unul, și dintr-o mie să rămână zece. De ce? Pentru că fiecare s-a lăcomit, a pus preț. O, tată, dacă auzi cum se ceartă pe bani, cum se ceartă pe prosoape, cum se ceartă pe batiste! Păcat. Iată, și cei ce slujesc slujbele, zic: „Slugărimea mea să fie plătită tot de preot, că pe el îl slujesc“.

… Se va lua harul de la preoți și se va da vouă, dar vor veni zvonuri prin lume că voi nu sunteți buni. Voi să nu vă înfricoșați să ziceți că nu sunteți buni. Nu lăsați să intre în voi microbii celor răi. Nu am mai spus: „Fii ca Ilie sau ca Ioan din pustie“, ci am zis: „Fii ca Mine“.

… Nu s-a pomenit nici în Vechiul, nici în Noul, preotul să joace mingea.

Școala de preoți se învață astăzi după lume, nu după Mine. Pe vremea moșilor și strămoșilor, nu slujea preotul cu ceas la mână, și nici după ceas, ci după har slujea.

… Fiți deosebiți de lume, ca să nu fiți secerați cu lumea. Voi sunteți sarea pământului. Cui i-a spus Domnul așa? Preoților. Dacă sarea se va strica, oamenii cu ce ar mai săra? De ce nu simbolizați toate acestea? Nu mai e ulei și nu mai e zahăr pe piață. Nu zahărul a pierit. E un simbol, că nu a pierit. Este și se dă pe pitite. Așa și Eu, dau pe pitite harul Meu. Cum un gestionar dă ulei și zahăr numai la cunoscuți, așa și Eu dau la cunoscuți harul Meu.

… Copilașii Mei, au să vină preoții la tine și au să te amenințe cu palma, cum a venit la Mine Caiafa, Pilat, Irod și Iuda. Au să vină la tine și au să spună: „Nu mai intra în biserică la mine!“. Și ai să zici: „Unde să mă duc? că iată, a sosit vremea să fiu prigonit“. Cine-l face, măi, să vină la tine? Viața lui păgână. Deși e preot, dar nu-l judecăm, că vine vremea ca acela care te iubea, acum să te alunge, căci unul la mie este care a iubit păstorul, și unul la mie care și-a iubit turma. Veți fi dați afară din sinagogă. În loc să dea pe cei răi, te dă pe tine. Iată, nu v-am spus lucrul acesta ca să nu mai iubiți preoțimea.

… Spală-te bine de păcat, că mai e câte un preoțel care nu s-a închinat la idolii plini de păcat, care nu s-a închinat celui de azi, și stă ascuns și plânge pentru moartea de azi și strigă la Mine din cămara sa: „Mai e mult, Doamne?“.

… O, tată, preotul de altădată nu schimba hăinuța sa, dar acum am întâlnit preot în haine la fel cu lumea. Am întâlnit preot cu ceas la mână și cu fundă la gât.

… Tată, nu mai e preoție să te spele. Preoție e, dar nu mai e cu Mine. Am întâlnit în cale preoți care slujesc la duhul rău, prin concursuri de dansuri și cor, și voi lua darul și harul și nu va mai avea cine să spele pata ta. Voi lua darul preoților, căci nu-Mi mai slujesc Mie.

… O, slujitori ai bisericii Mele, fiți vrednici de Mine prin fapte bune. Nu fiți fățarnici și mândri, ci plecați-vă capetele și slujiți cu credință în Domnul Iisus Hristos. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! căci sunt venit din nou pe pământ, și voi Mă răstigniți, nu cu trupul, ci cu Duhul Mă răstigniți. Grăiesc slujitorilor bisericești: apropiați-vă de Mine cu fapte bune. Vino la Mine, slujitorule al Meu, precum este scris.

… Fiule, ești preotul Meu, ești înger în odăjdii. Fii în supraveghere, căci în timpul sfintei slujbe umblă poporul în biserică așa cum umblă caprele în târlă. Crezi? Pune ordine. Nu are voie, este blestemat, dar el nu știe. Și mai aduc la cunoștință: când se miruiește și se ia anafura, îi curge printre degete și calcă pe trupul Domnului Iisus Hristos, Care S-a junghiat în sfântul altar.

… În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin. Domnul Iisus Hristos a luat de pe pământ scaunul de împărăție tuturor împăraților pământului. Dacă mai dorește cineva să stea în împărăția sa, să stea cum a stat Domnul, cu mâinile întinse. Nu de scaun este vorba, ci de darul de împărat pe care l-a luat Sfânta Treime. Vine o păsărică din cer să fie împărat pe pământ. Da, da, vine.